Poezii despre accidente și suflet
poezii despre accidente și suflet.
Atlantida din suflet
m-am săturat de mărunțișuri și
de lumea machiată cu praful neputinței
în care trăim de ceva vreme
birocrația sufocă până
la sinucidere
mă uit peste umăr și văd
același infern
violuri
beții
droguri
accidente și morți
teroare
sclavie
umilință
incompetență
sfidare
incompatibilitate
neputință
ură
aroganță și invidie
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
uneori mă-ntreb
din câți atomi e formată dragostea
de ce nu iubim cu plămânii
sunt nebunii înțelepții planetei
când viața e o fereastră virtuală
deschisă spre noi și noi dezamăgiri
fericirea un copil flămând
iar speranța a fugit cu ultimul taxi
oare ce mai rămâne
numărăm nepăsători bolile, planetele, poeziile, șosetele
și uităm să ne numărăm pe noi
singurul univers care contează
noi
care ne naștem limpezi și curați
adunăm suișuri și coborâșuri
dureri nerostite
accidente sufletești
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bicarbonat de sodiu
Brusc, o neliniște...
Ah, ce neliniște, ce greață de la stomac răbufnind în suflet!
Și ce mai prieteni am avut!
Și cât de goale toate orașele pe care le-am străbătut!
Și ce gunoi metafizic toate intețiile mele!
O neliniște,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ți lăsa brațele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc și sabie pe toți Zeii și negația lor.
Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipsește ceva în
stomac și
în circulația sângelui?
Ce amețeală vidă îmi istovește creierul?
Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Oda marelui vis
Stagnând în dorințe cu istoricul șters,
dobândisem un iz personalizat de naftalină,
ca un unchi ramolit în pijama.
Încă mai jeleam cumva "marele vis",
într-o recapitulare... înainte de-al ștrangula.
Cu mult bun simț, din lesa lui
îmi șoptea, amănunte demult pierdute.
Știind că dimineața îi aducea executarea,
reușea să se concentreze de minune!
Bunul simț...
e-o compilație de prejudecăți,
însușite până la majorat.
Eu am rămas un bătrân cu apucături de minor,
sufletul fiind convins de tinerețea lui infantilă.
Urmează o chestie frumoasă, numită: Viața!
Adică multe bucurii, desfătări și povești cu voioșie,
din inerția unui șir de accidente și greșeli;
pierderile, durerile, fiind cel puțin egale cu primele.
Răsare soarele
peste provincia rivală.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accident
Cu fiecare clipă dăruirea ți-e totală,
Ești propriilor vise un eșafodaj,
Ești zbuciumiul perpetuu, al destinului linșaj...
Pretinsa-ți nemurire o invoci normală.
Și trup și suflet ești un tot integru;
Echipamentul trofic "pic", sofisticat..
Te lupți o viață-ntr-un necunoscut tenebru,
Te-adori, te-aduni îmbogățit, ești unicat.
E-un paradox -cum o clipită de nimic
Din viața-ți o fărâmă infinitezimală-
Te pierzi, te rupi... Ce imprudet ești, doar un pic!...
Devii o simplă victimă-n hazard sau caz de boală.
Nimic nu e întâmplător, e-o consecință,
Scăpare-i; gând și suflet, lipsă... rațiune.
Balanța ți se înclină brusc înspre neființă;
E prea târziu, nu-ți mai servește nicio-nțelepciune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul
Conglomerat de elocință
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputință...
Perdant făcându-l plauzibil.
Parcurs colinic rectilinium
Depănușat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.
Crează veșnic suferință
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentință,
Câștig redând 'n egal calibru.
Trăiește-n gol de suflet, veșnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-și ca un sfeșnic,
Iluminând nestinsă probă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil catre parintii plecati
O, draga mea mama te rog sa te-ntorci
Fara tine sunt pustiu ca un lan,
La scoala sunt batjocorit ca nu am parinti,
Si invatatoarea ma face orfan.
Dragul meu tata te rog sa revii
Ca banii nu sunt importanti,
Ai plecat cu mama printre straini
Si pentru averi tu te zbati.
Eu nu vreau jucarii nici haine mai scumpe
Nici telefoane de fite, nici casa,
Doresc sa am o copilarie frumoasa
Si parintii sa imi fie acasa.
Cand ma pun in pat seara sa dorm
Eu cer intelepciune si minte,
Parintii mei dragi da nu aveti griji
Ca eu sunt destept si cuminte.
[...] Citește tot
poezie de Boros Otto (22 mai 2019)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un voyage... un infern
Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,
du-te acasă, drace, aici nu e infern,
e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?
Gladiatori de zahăr, părinți și porumbei,
sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,
zeița răzbunării își aranjează sânii,
senină e demența, ca luna, ca un soare,
așteaptă că la ziuă toții faunii se-nsoară,
fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,
că nenăscuți copiii mâniei nu așteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,
rău răsplătiți savanții se lasă de-nvățat,
stai liniștit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,
un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,
în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,
azi învățăm chimia să scoți aur pe dos,
din glie și salivă se face omul om,
Haim vrea să știe, viața e pasăre sau pom?
Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?
Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolia
... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauți pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la școală
-ce poate n-o iubea și-acum se-anină-n neștiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă și catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -și reci- părinții, suflet topit în palme calde,
vacanțele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosițe fine și moi de-un lustru umezit
și buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuți la nou servici-
și alți la masă, la terasa din parc, râzând cu alți amici.
... Mai sunt și aventuri păgâne ce ți-au pus viața în peril
cu suferința, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheț de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, mușcat de-un câine,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de cireș - Yames de șapte
(diptic, triptic și încă un pic)
1.
Floare de cires
Când spui că ți s-a făcut de trandafir
Eu înțeleg că ai în tine-un sictir
Într-un labirint haotic și fără fir
Pelerinul aprinde un amnar
Jucătorul aruncă un zar
Visătorul visează
Gânditorul gândește
Pasărea cântă
Câinele latră
După cum îi este dat fiecăruia
Să existe-n existența aceasta trecătoare
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre accidente și suflet, adresa este: