Poezii despre adevăr și știință
poezii despre adevăr și știință.
Am fost traduși
Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduși aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Și mergem spre nicăieri
Totuși să avem chemări
Spre cunoaștere și iubire
Spre desăvârșire și adevăr
Spre voință și dreptate
Și iarăși veșnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conștient și sub el
Și iar ne căutăm dascăli
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu locuiești în mintea mea singurătate
tu locuiești în mintea mea singurătate
ca într-o matcă cenușie uscată
plângând de netrecerea apelor
tu locuiești în porii mei
unde te-ai statornicit
agățată cu disperare în epiderme
necunoscute științei oamenilor
tu dormi
ca un fetus încăpățânat
ce nu se lasă smuls spre născare
tu ai crescut
trup și plămâni și degete
poate gheare și aripi
pe care nimeni nu le vede mișcând
cine știe unde în acest pântec
ai ascuns un cordon
[...] Citește tot
poezie de Anca Zubascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostura ipocriziei invidiei
Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanță,
Fără criteriu propriu, de ego în importanță;
Ocult pretins de știință, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.
Pretenția, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu își face bogăție
Râvnind să-i vadă morți pe toți, ce-s încă vii
Și, morții să renască spre a boteza copii.
Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranța, fără margini, că și nimicul crește
Și, zero-umflat din nul, laur se încolăcește.
Jindul, că vreun blestem decade reușite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greșite.
Credința, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... și cu renume...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul muzicii
La-nceput a fost cuvântul, Biblia ne zice...
Gândul meu, la ritmul din cuvânt mă duce.
Descoperiri științifice au demonstrat
că însăși ADN-ul "mort" poate fi reactivat
prin ritmul muzicii versurilor albe și cuvântul motivat.
Pentru nimeni nu mai e un secret,
la concertele lui Paganini unii înnebuneau
sau curmându-și viața, sfârșeau
căci muzica lui dezvăluia sinele celor ce ascultau.
Contact direct cu Universul notele sale-ofereau
și la înjunghierile adevărului, nu toți rezistau...
loviți erau cei care, conștiință neagră-aveau.
Dacă sufletul tău plânge,
la concertul "greilor" te îndemn a merge,
fără dubiu... pustiit și singur nu vei mai fi...
trebuie doar să știi să asculți acele armonii...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procurorul Fallas
Eu, scormonitorul de plăgi, evaluatorul păcatelor,
Flagelatorul cu bici și sabie;
Eu, adversarul celor care încălcau legea;
Eu, legalistul, acru și inexorabil, convingând juriul
Să-l condamne la spânzurătoare pe nebun, Barry Holden,
Am fost adus cu violență ochii mei fiind expuși brusc unei lumini intense,
În condiția de a cunoaște chipul însângerat al Adevărului:
Forcepsul de oțel mânuit de un doctor neîndemnatic
A lovit capul copilului meu pe când acesta tocmai intra în viață
Transformându-l într-un idiot. Pentru a avea grijă de el
Am început să studiez cărți științifice,
În acest fel lumea celor cu minți bolnave
A devenit munca mea de o viață, întregul meu univers.
Sărman copil condamnat! Tu ai fost, fatalmente, olarul,
Iar eu și toate actele mele de caritate
Doar vasele ieșite din mâna ta.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie
... timp, scurs inexorabil, recitit
dintr-un înscris interpretat haotic,
fără respect de adevăr, răstălmăcit,
mereu schimbat, dintr-un 'nadins narcotic.
... demers, subiectiv dintr-un real,
aflat la mâna prostului politic,
făcut să judece, arbitru accidental,
înverșunat, bornat în paralitic.
... repus, astăzi, pe rol, într-o minciună,
fără ataș la timpul petrecut;
doar interes partizan, ce răzbună,
interpretat, contemporanic slut.
... de ce n-au fost doar scribi imparțiali;
și azi, la fel juji suntem, peste fapte,
ce nu lăsăm în spuse, mașinali
și istoria roman o facem, carte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versete sabatice
Să fii orb? Înțeleg. Îți ascunzi privirea
De lumina soarelui, de propria privire.
Să fii orb cu adevărat? Voi privi în locul tău
Dar tu nu ești orb, ești trufaș ca și mine.
Doi orbi, tu și eu, doi Oedipe, fie.
Penitență, pace și cadență,
știința de a merge drept., izgonirea din Rai
a fost primul act de nedreptate.
Poeții sunt adevărații regi. Ei nu cer închinăciune.
La început a fost setea de Cuvânt.
Mulți trăiesc cu zei pe care nu-i cunosc.
Să iubești marea pentru disperarea ei.
Ce-am înnodat desfac, las funiile să lunece pe apă,
Corabia se duce singură în larg, ea știe drumul
Către veșnicie, rămân aici, un prizonier al propriilor cuvinte.
O stradă, două șiruri de case cu garoafe la ferestre,
Așa ne pare viața uneori, privind din capătul cuprins
De gheara tristului final. Apoi te scuturi ca un câine ud.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și știință, adresa este: