Poezii despre adevăr și moarte
poezii despre adevăr și moarte.

* * *
Vrei să intri în Paradis?
Nu poți merge pe calea Adevărului
Decât prin grația lui Dumnezeu.
Toți murim până la urmă.
Dar pe cale, fii atent
Să nu rănești inima vreunui om.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
fricile stau ca niște mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevărați
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă și ele odată
acolo unde stau au bordeie
și se hrănesc cu morțile noastre antetrăite
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie
ghemuită, plânsă, abandonată
într-un colț al eternului sicriu
nici eu la capăt nu-s așa de viu...
care oare e viața cea adevărată?...
poezie de Constantin Marafet din Penumbra Trandafirului (2013)
Adăugat de Ana Maria Bentea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea bine știm
prea bine știm
că totul a fost
la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic
grecii antici
cunoșteau deja acest adevăr
lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spațiul
cei morți demult ridică ruine
de temple necunoscute încă
și numai moartea ne naște
mereu alții
mereu
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A muri e ca și cum ți-ai lua o vacanță și-ai pleca la Cleveland
Vreau să trăiesc sentimentul morții
înainte ca medicamentele
să-și facă efectul.
Toată viața mea
am simțit căldura
care se-nălța deasupra flăcărilor
lingându-mi fundul.
Am stat deget la deget
cu adversarii mei
și mi-am primit porția de lovituri
cu ignorantă demnitate.
Am verificat adevărurile
precum și miturile.
Am trăit viața
în toată intensitatea ei,
așa că de ce n-aș face la fel când
voi întâlni moartea
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Față în față cu mine
azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!


În drum spre Laponia
Cât de lipsit de vlagă poate să fie adevărul
și ce lipsită de rude poate să fie speranța.
La capătul unei vieți, șoarecele știind totul despre șoareci
totuși moare ca un șoarece.
La capătul unei toamne,
știind totul despre sine
nemaiputându-se să se schimbe
lemnul adoarme ca să nu moară.
Cât de lipsită de voință poate să fie voința
dragostei de singur.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Eu am murit pentru Frumos,
Dar de abia pusă-n mormânt,
Un om, mort pentru Adevăr,
Fu adus alături, în pământ.
El m-a-ntrebat "De ce-am dat greș?"
"Pentru Frumos", eu i-am răspuns.
Deci suntem frați" șoptit mi-a spus...
Vorbeam deci între noi, ca rude
Ce-n noapte-așa s-au întâlnit.
Până ce mușchiul buzele
Și numele ne-au năpădit.
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!




* * *
Dragostea mea, inima mea e văpaie zi și noapte cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta ca la întâlnirea morții nimicitoare. Aș vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună. Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele, răpește-mă chiar lumii. Fie ca, prin această pustiire și adevărată despuiere a mea, să întrupăm frumusețea într-o singură ființă...
Vai, dorința-mi e zadarnică! Unde oare găsesc speranța împreunării adevărate, de nu în Tine, Doamne?
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Limba lui Dumnezeu
Precum Eminescu ești
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei românești
loc pe unde vine cerul
Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce
Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cerești
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu ești
Frate Grigore Vieru
mama naște adevărul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și moarte, adresa este:
