Poezii despre ambulanță și salvare
poezii despre ambulanță și salvare.
* * *
Cineva a secerat aseară
Caii verzi ai poeziei mele.
Mirosea a iarbă și a ceară,
A dogoarea soarelui pe piele.
Aș fi vrut să sun la ambulanță:
"Alo, hai, salvează ce se poate,
Trei idei, o ultimă speranță,
Înțelesul vorbelor deșarte!"
Dar ce rost, că lumii nu ii pasă
Dacă-n mintea plină de fiori
Când se-arată luna ca o coasă
Vin doar caii verzi să pască flori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce burdușit e Raiul
Ce-nghesuială mare la porțile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcașul sfânt.
Avem mâhniri prelungi și ambulanțe multe,
Poliție, Armată... și spor în minți inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă și de fard...
Eu croșetez tămâie în cămăruța mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE și n-a mai revenit.
Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viață... iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cliché
Un om și o femeie
un accident auto
între o mașină veche și o altă mașină, mai veche.
Circulația a fost deviată,
așa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
el și ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supraviețui câteva zile,
deși cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrențuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele și colții dorinței
ies la suprafață, iarăși și iarăși.
Câți știu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulație?
Și datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedește neputința voinței.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar și carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roșii, străzi cu sens unic, taxe de trecere
[...] Citește tot
poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spitalul de urgență
Moartea este ca un act conjugal...
Se sfârșește dureros de amar.
Se negociază plecarea unui muribund
Cu părul cărunt.
Nu avem ambulanță,
Nici revenirea la viață
Nu aduce cu sine,
Speranța-n mai bine.
Într-un cărucior cu rotile,
Întins, un picior...
Aleargă tăcut spre-nainte...
Se cere-un topor.
În fracturi de dureri se agață
Ultimul strigăt al durerii de-a fi.
Vom plânge doar morții cei vii!
Tensiune și medici la tomograf...
Ce banal epitaf!
La morgă, brancardierul,
Din plictiseală,
(Ori poate-i înfometat)
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea târziu
nu știam
dacă noi adusesem ploile
țipătul albastru-cu-sânge al pământului
orbecăind dintr-un orfelinat în celălalt
(re)fluxul nu mai respecta
nicio lege științifică...
nici măcar poetică
sufletele noastre se ștergeau
asemenea literelor inundate
păsări se agățau de cuvinte
într-o șubredă intuiție
a conceptului de ʽsalvareʼ
nu știam dacă din lut... dacă din ape...?!
ambulanțe își purtau albul... indeterminarea
mersul de la un capăt la același... al materiei secundare
în fapt destinul ca un suicid
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ambulanță și salvare, adresa este: