arhive şi prezent

De profundis

Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an şi jumătate
De când aţi declarat că-s mort
În unanimitate.

Toţi proştii câţi m-au cunoscut
Ziceau: "Mi-era un fel de rudă —
Săracul! Cine-ar fi crezut?..."
Îmi vine să-nviez de ciudă!

Profane mâini mi-au răsfoit,
La Iaşi, arhiva.
Revistele m-au prohodit,
Amicii mi-au mâncat coliva.

Mă pipăi, stau nedumerit.
Mă trag de păr, simt că mă doare...
Nu, n-am murit!
Vă dau cuvântul de onoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

De poţi trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Şi mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Şi se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moştenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinţi şi fii,
Cu toţii odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Eşti prin absenţă din cei vii,
În nevăzut făr-a se şti,
Măcar arhivă, experiment,
Câştig deja,
Nepieritor; că nu mai piere

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio magistre

Adio magistre,
Îmi iau pălăria
Încui primăria
Dai foc la registre,

Şi ce e, să ardă
Scăpăm de arhive
Faci două eschive
Şi-arunci o petardă

Lipeşti un anunţ
C-avem o-ntrunire
Mai scoţi două fire
Pui punct la enunţ,

Clienţii s-aştepte
Vremuri mai bune
Afară pe trepte,
Dar lor nu le spune

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-aţi ascunselea
golindu-mi dimineaţa de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost

azi mi-e dor de mine
şi mă caut

în cealaltă jumătate de viaţă
caut învingătorul
şi nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice şi
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia plângătore

Adio nuc şi tu, furnir,
că de mâine semăn pir,
pir în folii - ochi de cuc-
scumpă mobilă de nuc!
Iar voi paltini, peri şi fagi,
care mi-aţi fost mie dragi
şi teiule, premărite,
veţi fi plante ocrotite.
Nu veţi putrezi în stive.
Veţi dormi doar în arhive.
Vă vor concura fantastic
mini-mobile din plastic.
........................
Azi avem tehnologia
zisă: "mobilo-plastia".
........................
La-nceput am dat c-o sapă,
mâncam pui, beam vin sau apă.
Mai apoi veni oţelul,
creşteam porcul şi viţelul.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Becheanu
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice la trai

moto: Ne-arată toţi cu degetul: - Golanii!
Ne dă cu tifla şi puterea scursă
Sugarului când plânge după nursă
Zadarnic i se cântă: Nani, nani,
Taci, că ne iubesc americanii!
----------

Trudesc de-o viaţă peste semne
Şi astăzi când mă uit în urmă
Vin cerbii nopţilor şi scurmă:
Eşafodajul meu de lemn, e!

Adun în tomuri manuscrise
Ce nu le vrea nici o arhivă
Şi mă bucur dacă mi se,
Aşează lumea împotrivă.

Pun zilnic petice la trai
Efortul meu cât o ofensă:
Sobă rece şi vătrai

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirea

se poate compara cu un palat
baroc roman de patru etaje
e impunător imobilul îmbrăcat
în faianţă şi-l face să pară turtit
ca să te ducă-n eroare
dar interiorul o dezminte
tavanele erau înalte şi camerele spaţioase
fără nici o legătură cu odăile moderne
în care locuim astăzi

dedesubtul acestei cetăţi
se află subsolul, arhiva istorică
te ridici de la birou
într-un moment solemn
ca să cobori în măruntaiele istoriei
poţi alege scările înguste
rotunjite de atâta călcat
sau liftul vechi de un secol şi ceva
lângă o structură mare care căra pe verticală

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem autorii acestor muzici

Noi suntem autorii acestor muzici sublime,
Noi suntem visătorii acestor vise înalte:
Hoinărind pe lângă însingurate stânci marine,
Adăstând lângă vaduri de râuri secate.

Noi suntem orfanii sorţii, cei fără nume,
Luminaţi de raza unei luni palide, amare;
Noi mişcăm şi reinventăm această lume,
Dându-i în neguri de vremuri sens şi culoare.

Cu magia cântecelor noastre fără de moarte
Construim oraşe de o grandoare-aparte,
Dintr-o fabuloasă, aeriană irealitate
Croim gloria unui imperiu şi-i dăm identitate:

Un singur om, atins de-al visului descântec,
Poate cuceri o coroana regală, înnobilat de cuvânt;
Iar trei, cu măsura şi ritmul unui proaspăt cântec,
Pot nărui un imperiu omnipotent la pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Arthur William Edgar O'Shaughnessy, 1844-1881, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!