arte marţiale şi mâini

Cântecul privighetorii

Cu blândeţe atingi al meu obraz
cu vârfurile degetelor îl guşti, ce viu extaz...
Pe buzele mele de sticlă-arămie
pui al tău vis cristalin de iubire.
Mări albastre infinite,
răsărituri clare de speranţe albite,
lumină-n flash-uri colorate,
sentimente de o mie de karate...
Furişate-s între mâinile mele
ale tale eterice pene.
O, Înger al meu, sideral!
Mii de rândunici de cristal,
ameţite de-atâta veselie frumoasă,
s-au inălţat din mintea mea măiastră
în transparenţa zborului de cleştar
pentru a readuce sărutul primăvăratec
în imensitatea cerului tău singuratec.
Va fi cântecul diafan de privighetoare
din înfocatul piept incendiat de roşu-ardoare
a ajunge primul printre parfumaţii muşchi

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna expediază vara

băieţii se plimbă cu bicicleta
pegas dacă ştiţi cum arată
fetiţele roiesc în jurul gropilor
cu nisip cernut de un copil
plin de ciocolată pe faţă
alţi copilaşi se încolonează şi mărşăluiesc
în urma toboşarului care duce
trena unei fetiţe-regină
frumoasă şi severă comandă
cu glas dulce-amărui de la ultima
cutie cu bomboane de ciocolată
golită în timp ce poruncea
copiilor-soldaţi să pună mâna pe săbiile
de jucărie nepericuloase
boante la ambele capete
conform normelor în vigoare
şi să atace la comanda ei
robii s-au încolonat
mărşăluiesc în ritmul bătut
în toba de tinichea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kung fu

Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la ţanc, un fel de "Pâs!"
Şi... cum să vin la Ea cu argumente?

"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Şi ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de muşchi, paradă".

"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Şi, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap şi de ceva osânză,

Ba chiar de nişte catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Şi, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!