Poezii despre ceea ce contează și durere
poezii despre ceea ce contează și durere.
Negrul ochilor
Aruncă o privire-n oglindă
scufundă-te-n negrul ochilor
simte fiorul adevăratei iubiri
toate podurile ce te-au dus în acel loc
au fost luate de ape
Îmi accept tristețea
întrucât tot ceea ce contează e atât de departe
nu mai există mâine
fără punct de cotitură sau capăt de cerc
Sunt valul tăcut
ce-ți spală durerea
îmi întâmpin soarta cu mâinile legate
încă mai cred în noi, femeie
în ciuda vinii
de a dormi...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul iubirii
Spre deosebire de timp
deși etern curgător,
prezență activă
iubirea
extaz și durere,
dulce ispită
e un dar vremelnic.
Indefinibil,
infinit și ireversibil,
egoist,
nepăsător și irecuperabil,
pentru unii, prea rapid,
pentru alții, prea încet,
timpul ascunde prezentul
în intensitatea trăirilor.
Ceea ce contează:
emoția iubirii
și miracolul clipei.
Nu lăsa neliniștea așteptării
să-năbușe vocea interioară!
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Passe-partout
Răsfoiesc pri(ntre) actele mele:
de identitate, de căsătorie, de studii, de rezidență...
mă uit la poza de pe diploma de bacalaureat,
o compar cu cea de-acum.
Închid ochii și mă plasez între ele.
Încerc să aduc timpul la mijloc,
cu acele oprite între ieri și azi;
mă simt nicăieri,
în afara timpului și spațiului.
Pentru scurt timp,
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetătorii nimicului
Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare științifică, fiecare nouă invenție
Nu aduce mai nimic nou!
Suferința e tot suferință! Moartea e tot moarte și ne pândește la colțul pâinii...
Aceeași incertitudine pretutindeni,
Aceleași străzi pavate cu disperare,
În îmbrățișarea acelorași sticle se refugiază bețivii...
Poezia e tot poezie și mă ascund în ea ca un ștruț speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă și îmi regenerează mereu țesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înțelege pe deplin frământările....
Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipsește cu desăvârșire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruți,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconștient!
Fiecare inovație anunțată cu surle și trâmbițe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoțănată!
Punctul e tot punct și tot ceea ce contează este înainte de el!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ceea ce contează și durere, adresa este: