cenuşă şi foc

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaţ pe-aripi de buburuză

Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuşi ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări şi ardoare
Şi cafea cu iz de muză,
Zaţ pe-aripi de buburuză,

Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc şi-n sân la moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforid

Ca o flacără
în
pielea
goală

Iubita
din amintire
se
scoală

Patul
ridicându-şi
la
cer

Îmi
lasă
cenuşă
şi
ger

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Con-tact poesis

Merg pe flăcări şi pe jar

Doamne parc-aş fi fachir

dragoste tu n-ai habar

pentru cine mă deşir

Parc-aş fi Doamne fachir

am şi-n inimă tot foc

de-aia nici nu mă mir

câte ruguri am în stoc

Am şi-n inimă tot foc

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (19 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă Melancoliei

Buzele
mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (28 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga:
Întoarce-te! Întoarce-te!

Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te! Întoarce-te!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă

înteţesc focul cu aşchii de brad
animale sălbatice vin înlănţuite

aleg flori
pun ştergar la icoane
/blestemul are picioarele
spre uşă/

îmi trag sufletul
cocoşii tac

spăl cenuşa
în două ape

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

33

Drept cort în plin pustiu, eu - gând ridic,
Dar jalea e un rug, în flăcări pic,
Un Înger surpă cortul peste mine,
Şi Moartea-mi vinde scrumul pe nimic.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul din cuvinte

În
primul
foc
al
iubirii

Mi-a
ars
şi
manuscrisul
copilăriei

Mi-a
rămas doar
o
urnă
cu
cenuşă

Cică

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (3 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi, Costeluş, E grav dacă ţi-a ars manuscrisul copilăriei şi ţi-a rămas doar o urnă cu cenuşă, muică... Păi, de [...] | Citeşte tot comentariul

Copacul din mine

Dedicaţie expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrăţişare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îţi mulţumesc pentru asta."

Cu simţurile descătuşate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc; viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căuşul palmelor mele
răstorn cenuşa
peste mormintele altor
păduri

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!