Poezii despre cenușă și noapte
poezii despre cenușă și noapte.
În bezna nopții fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenușa visurilor mele
Își doarme somnul ei de veci...
catren de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Phoenix
O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenușa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală
Poemul rug în pielea goală
are chiar ieșire-n larg
lavă-a nopților de vară
ducând cerul la catarg
Are chiar ieșire-n larg
din cenușa unui manuscris
de țărm stele i se sparg
nopții exilate-n paradis
Poemul rug în pielea goală
din cenușa stelelor se scoală
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și pământul
Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopții ține parcă-n mâni pământul
și suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n brațe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind,
ca să-ți topesc zăpada umerilor goi,
și ca să-ți sorb, flămând să-ți mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopții o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aș vrea să fim și noi
cenușa,
noi și - pământul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pe omătul lui Hans Christian Andersen - Desculță în ger (Noaptea fetiței cu chibriturile)
E frig și oftez,
stele răcesc,
Luna strănută,
ciudat mă privesc,
nimbu-și ascund,
în alt cer se mută.
Încă încerc
să vând un chibrit,
oamenii trec,
au pasul grăbit.
Scapăr un băț,
călduț pare-acum,
raza îi mângâi,
în palmă e scrum.
Scapăr alt băț,
muzici se-aud,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânele din Pompei
Văzui în Pompei acel câne roman.
Așa ni-l voiră zeițele sorții -
mulaj conservat în materia morții,
să nu-l putrezească nici ploaie, nici an.
Ieșise să scape din norul din ușă,
de noaptea căzută din munte cu foc.
Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc,
se stinse rânjind și mușcând din cenușă.
Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor -
odată venind peste mine prin ușă,
din muntele cerului, cotropitor.
Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi
mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă.
Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vipia, revine...
Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopții
Seamănă îngeri de scrum.
Tu înoți în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranță
Într-o inimă cu leac.
Amândoi ștergem distanța
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.
Ștergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul zbor
Cu pași de ploaie
am sfărâmat taina nopții.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a pașilor lăsați de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenușii.
De secunda ce se sfârșește
se agață timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce Homo
Natura-și plânge fiul înfășurat în ceață
și copleșit de apa ce-n abundență cade.
Satan picta momentul cu demoni de cenușă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
și-n neputință - floarea ce zace în pustiu.
Când orice dimineață se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?
poezie de Ionuț Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cenușă și noapte, adresa este: