Poezii despre cercetare și cuvinte
poezii despre cercetare și cuvinte.
Evoluție
Știința se transformă-n neputință
Și, după mii de ani de cercetare,
Cuvântul "soartă"-l schimbi cu "programare"
Și asta e, oricum, o biruință.
Un plus de-nvăț, un minus de ființă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miniștrilor Educației și Cercetării: Tezele de doctorat din Eterna și Fascinanta Românie în "democrația originală" de după 1989 (referire la majoritatea tezelor; parafrazare după o expresie a lui Mihai Eminescu)
Bine-ar fi să luați aminte,
V-o spun clar și cu temei:
Sunt "bogate în cuvinte",
Dar sărace "în idei".
Cu așa o umplutură,
Nu-s decât maculatură,
Iar destule, din păcate,
Sunt, în plus, și plagiate.
pamflet de George Budoi din În Țara lui Invers (20 iulie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adame
Atât e numai mâna, de apucat și dus?
Nu. Ea-ntărește graiul și spune ce-ai fi spus,
Mai limpede, și vorbe de nu ți-au mai rămas
Ori n-ai, grăiește mâna cuvântul fără glas.
Că gestul, în tăcere, acoperă și are
Aceleași înțelesuri la sute de popoare.
S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?
Ai fi putut răzbate un drum atât de lung,
Dacă-ți lipsea, din toate, un simț, neprihănitul
Cercetător ușure și ager, pipăitul?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer
O șoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supărați, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeți și-aruncăm vorbe-n vânt.
Suspinul pădurii ne-alină un gând
Și frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.
Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ținem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul își spune cuvântul cel sfânt.
Aceasta-i povestea! A mea și a ta...
Șuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă și nu cerceta,
Nici frunțile-n cer n-or să se încrunte.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mincinosului
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.
El ține vigilența trează,
Minciuna să-și aduc-aminte,
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează.
De vine unul și-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Și spurcă-n gând pe cele sfinte.
Îngheață apele cât minte!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din taine
O altă taină, limba, nu știe cum răsare
Și cum se zămislește după ținut și soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Și are, ca porumbul și volvora, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea și trup și căpătâi.
Într-adevăr pribeagă, ce-a fost întâi și-ntâi.
El, omul? el, cuvântul? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minții, din cărți, și fără glas.
Făptură de cuvinte, din grai sunat și mută,
Nu are, cercetată, plămada cunoscută.
E înger, e mireasma atât de ușoară
Că fără vânt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Silește-te mai tare, iubite gramatic,
Să-mi spui, că, până astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corespunderi
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frumoasă
Sunt și azi, cum ani de-a rândul,
Stăpână pe ce-i frumos...
Glasul mi-e curat, iar gândul
E cuvântul lui Hristos.
Iar dacă vreun rid sub gene
Sapă, timpu-a-l înrăma,
Ani grei martor or să-l cheme
Să pledeze-n dreapta mea.
Sunt frumoasă, chiar de unii...
Umbra tind a-mi cerceta!
Trandafiri se cred ciulinii
Ce au spini spre a-nțepa.
Fiindcă nu stă în picioare,
Buze, șolduri, sâni, veșmânt...
Frumusețea-i o licoare
Pusă-n suflet și-n cuvânt.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre neagră
umbra se desprinde de mine
în fiecare seară
și devine pasăre neagră
cuvânt de cercetat întunericul
dar se întoarce
la streașina trupului meu
în fiecare dimineață
acolo unde i-a rămas cuibul
într-o zi, în cuibul ei
a apărut o umbră micuță
care avea un dulce piuit de viață
iar umbra mea o hrănea
într-o îmbrățișare
cu mici porții de întuneric
hrană pentru o nouă
pasăre neagră
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cercetare și cuvinte, adresa este: