Poezii despre cercetare și gânduri
poezii despre cercetare și gânduri.
Rondelul mincinosului
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.
El ține vigilența trează,
Minciuna să-și aduc-aminte,
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează.
De vine unul și-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Și spurcă-n gând pe cele sfinte.
Îngheață apele cât minte!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cer
O șoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supărați, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeți și-aruncăm vorbe-n vânt.
Suspinul pădurii ne-alină un gând
Și frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.
Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ținem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul își spune cuvântul cel sfânt.
Aceasta-i povestea! A mea și a ta...
Șuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă și nu cerceta,
Nici frunțile-n cer n-or să se încrunte.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie
Ai ochi fascinatori de șarpe.
Ai ochii verzi ca lacul blestemat
În care-atrași de mișcătoare ape
Atâția trecători s-au înecat.
Ai ochii verzi și-atât de mincinoși...
Când mă opresc și-i cercetez de-aproape
Eu văd în ei un chip ciudat
Pe care tu-l păstrezi în taina-ntunecatelor lor ape.
Un chip ciudat, un chip ce nu-i al meu
Și mă căznesc să aflu-al cui e oare.
Cine-i străina care-mi fură gândul tău
Și ochii tăi cu ape mișcătoare?
Când văd privirea ta nepăsătoare
Țigara stinsă-n colțul gurii, mută,
Cum o urăsc pe-acea necunoscută
Din ochii tăi cu ape mișcătoare!
poezie celebră de Magda Isanos din Pomii cei tineri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o mare de plasmă
Într-o mare de plasmă
se balansează o pasăre.
Ea care este a aerului, - acum
în altă stare, în altă culoare,
în altă mișcare,-acum
trebuie să fie cu totul alta, acum.
Lipsește greutatea, dar lipsește
și viteza, și plutirea...
Se zbate pasărea într-o mare de plasmă
ca să-și păstreze granița aripii și firea.
Poate că această stare nu va trece
niciodată,
poate că pasărea va rămâne definitiv în plasmă
și poate
că înfioratul meu creier gânditor
va rămâne mereu locuit
de această fantasmă.
Noroc! Îți spun ție pasăre măiastră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simone
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.
Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai șters.
Aș vrea să-ți pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai ști acum cine sunt!
Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din taine
O altă taină, limba, nu știe cum răsare
Și cum se zămislește după ținut și soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Și are, ca porumbul și volvora, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea și trup și căpătâi.
Într-adevăr pribeagă, ce-a fost întâi și-ntâi.
El, omul? el, cuvântul? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minții, din cărți, și fără glas.
Făptură de cuvinte, din grai sunat și mută,
Nu are, cercetată, plămada cunoscută.
E înger, e mireasma atât de ușoară
Că fără vânt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Silește-te mai tare, iubite gramatic,
Să-mi spui, că, până astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra aripei
Voi, cei care-atunci când nu suntem în acord,
gândiți că eu nu am credință,
nu vă imaginați dorința,
setea și nevoia mea de Dumnezeu;
nici n-ați auzit dezolantul meu
strigăt care-și poartă ecoul
prin spațiile lăuntrice ale umbrei,
cercetând nepătrunsul;
nici nu-mi vedeți gândul
trudind întru idealurile genezei
primejduite-adesea
asemeni suferințelor luminii.
Dacă sterilul meu spirit
ar fi putut deține puterea care v-a născut,
acum aș fi putut face ordine în paradis
spre-a fi-n armonie cu țărâna voastră.
Dar, spuneți-mi, ce putere se ascunde
într-un suflet care nu stă sub niciun steag
și care-l poartă totuși pretutindeni
[...] Citește tot
poezie clasică de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt frumoasă
Sunt și azi, cum ani de-a rândul,
Stăpână pe ce-i frumos...
Glasul mi-e curat, iar gândul
E cuvântul lui Hristos.
Iar dacă vreun rid sub gene
Sapă, timpu-a-l înrăma,
Ani grei martor or să-l cheme
Să pledeze-n dreapta mea.
Sunt frumoasă, chiar de unii...
Umbra tind a-mi cerceta!
Trandafiri se cred ciulinii
Ce au spini spre a-nțepa.
Fiindcă nu stă în picioare,
Buze, șolduri, sâni, veșmânt...
Frumusețea-i o licoare
Pusă-n suflet și-n cuvânt.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și eu asta cred (extras)
Și eu asta cred:
că mintea liberă, exploratoare a omului
este cel mai valoros lucru din lume.
Și eu pentru asta aș lupta:
pentru libertatea minții de-a alege drumul pe care-l vrea.
Și eu aș lupta împotriva:
oricărei idei, religii, guvernări care limitează sau distruge individul.
Asta-i ceea ce sunt și ceea ce vreau.
Pot înțelege de ce un sistem construit după un șablon
trebuie să lupte pentru a elimina libertatea de gândire,
pentru c-acesta, prin cercetare, subminează un asemenea sistem.
Înțeleg, desigur, și urăsc asta.
Și voi lupta împotriva oricărui sistem
pentru a salvgarda singurul lucru care ne separă de animale.
Dacă aura spiritului poate fi ucisă, suntem pierduți.
poezie clasică de John Steinbeck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță de iubire ...
Șiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristețe,
Din gânduri ștrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină și întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de pași se zăresc
Călcând pe comorile vieții.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cercetare și gânduri, adresa este: