Poezii despre cercetare și lumină
poezii despre cercetare și lumină.
Corespunderi
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aureola
Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă pe jumătate - replică la poemul "Sufletul" de Lorin Cimponeriu
Câteodată ești genial
Stai și ascunzi informații frumoase
Respiri versuri pe nări
Și nu deschizi lumina niciodată
Stai departe, vorbești mult
Oare eu te voi mai asculta?
Prefer să stau în liniștea mea
Prin care inima nu va mai cerceta.
Prefer o viața fără fond
Un colț de rai și un confort
Prefer un trai mai bun și poate
O inima pe jumătate.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Mă chiamă viața să o descifrez
Drumuri peste veacuri să-ncrustez,
Iar firul ei cu străluciri de stea
Să-l împletesc cu tinerețea mea.
Să pătrund în miezul căutării mele
Setea de lumină, s-o adăp cu stele.
Să dau aripi dorului de creste
Să-și dureze-n vreme noi ferestre.
Mă invită zarea cu ea să cinez
Marea de albastru să o cercetez.
Să îmbrac în cântec, drumurile mele,
Să trec ca un vis pe ele.
poezie de Adina Stanciu din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma convoiului
Negri ca pisica navei,
la fel de vigilenți ca ea,
cercetăm bălăcindu-ne
orizontul în noaptea smolită și grea.
Navigăm cu doar zece noduri,
de aceea ne-am pierdut de convoi.
Celelalte din față sunt cincizeci și una
și nu se poate-aloca o navă de escortă
doar pentru noi.
"Sunt toate în regulă-acolo jos? Pompe, mașină?"
"Nu putem scoate șaptesprezece noduri?"
Îi vom revedea. Îi vom revedea când, cu zorii,
Se va ivi-n est prima geană de lumină.
Uite-i acolo, drept în prova!
Slavă Domnului că-s atât de-aproape!
Slavă Domnului pentru lumina
pe care-o aduce în est, peste-aceste ape!
poezie de Ira "Flare" Fredricksen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să știi
Am încercat să rup iubirea
În bucățele mii
Și să îi cercetez menirea,
Dar făr' ca tu să știi.
Iar din bucățile în zbor,
Ieșit-au la lumină
Frânturi de patimă și dor,
În șoapte fără vină.
Iubirea, am văzut atunci,
Că-i bine s-o adun
Și mă tot chinuiesc pe brânci
Ca să o recompun.
poezie de Carmen Cristina Ștefănescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetare
Doamne cât mă vei mai ține
Pe pământ să viețuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?
Doamne tu ești bun și mare
Și aștepți ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.
Doamne știu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.
Doamne jertfa-ți de pe cruce
N-am știut s-o prețuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sala de recepție a sufletului
Fiecare suflet are,
loc de recepționare,
o terasă de nevoi
unde vine fiecare
încărcat cu pumnii goi
la taifas de cercetare
și o ușă după care
este pace și război,
liniște și tărăboi,
beznă groasă și lumină,
fals și mustrare divină,
flori, verdeață și noroi,
tot ce-a fost și ce-o să vină,
în viață mai apoi.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua poeziei
E ziua poeziei
și-mi caut înfrigurată
cuvintele
s-o celebrez și eu...
dar glasul din spatele vorbelor
nu-mi oferă chei.
E ziua poeziei
și-mi cercetez febril
voia pătimirii
s-o onorez și eu...
dar lumina din candela duhului
nu-mi înseninează chipul.
E ziua poeziei
și-mi cotrobăi încordat
sufletul
s-o prăznuiesc și eu...
dar ochii din fundul inimii
îmi refuză vederea clară -
recunoașterea mea și-a lumii în
Eu.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cercetare și lumină, adresa este: