Poezii despre creștere și mișcare
poezii despre creștere și mișcare.
Omul... "mâine"
trupul meu este alcătuit
din furnici înjumătățite, ele
cresc eu scad, mă cară
atom cu atom
și mă recompune
mușuroi supraelastic
părându-mi-se în mișcare...
Ieri mă credeam
hologramă, pastă, băț de chibrit
aprins
cel mai frică îmi este
să mă închipui în
«mâine»
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi
Asta e Dorința: trăirea în mișcare,
să nu ai nici o casă în tot acest răstimp.
Și astea sunt Dorințe: lentă dialogare
cu eternitatea în spațiu și în timp.
Și asta este Viața: când până într-un mâine
singura oră lentă pe piscuri se ridică,
care, zâmbind surorilor crește ca o pâine,
tăcerile pe care Eternei le dedică.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Aceasta este dorința (1895), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Clipă notă frate
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală
el se ridică
nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înțeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaște trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
își smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roșu
și reabsoarbe ceea ce a negat și destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenței
cum unghiile și pletele cresc și se întorc
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În fereastra mea bate-o lumină
când vârful arborelui dă de știre
desfrunzirea
încărunțirea
Doar urletul sfâșie zorile
abia mă zăresc în oglindă
viața a străpuns
o altă noapte a omului
Neîncetat te mușcă gândurile
ca o palpitație ce pune-n mișcare
sângele prea-nghețat
Acum crește întunericul
ce zboară mai sus
decât înălțarea umană
mi-e atât de frig...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristalul prietenului meu
Cristalul
Din inima prietenului
Pe care îl caut,
Este blând strălucitor
Și pur, transparent
Și viu!
Petalele inimii sale
Sunt diafane
Și lasă să treacă lumina
Cristalului
Din miezul inimii
Nestânjenită prin ele.
Ba chiar dându-i
Un mic avânt
Cu o ușoară bătaie de aripă
Străvezie.
Dar ceea ce face inima
Prietenului pe care îl caut
[...] Citește tot
poezie de Agenor Crișan
Adăugat de Daniela Lazar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș fi
Dac-aș fi un râu
Șerpuind spre mare
Tu ai fi curentul
Veșnic în mișcare.
Dac-aș fi sămânța
Ce sub nea trudește
Tu ai fi lumina
Care mă va crește.
Dac-aș fi scânteia
Ce cade-n abis
Tu ai fi văpaia
Ce mă ține aprins.
Dac-aș fi o navă
Prinsă de furtună
Tu ai fi un far
Care mă îndrumă.
[...] Citește tot
poezie de Stacey Lory, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem...
Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mișcăm mișcările din inimia roților
Țiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moților.
Viitoare vremi leagănă pe brațe primăvara
viitorului ce trece pe acum și moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însuflețim perechile suflet
Înviorm arcușul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Și sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Șio ducem în suflet și-n case
Prin flori și prin vaze
Înmărmurim soarelen raze.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperișuri de fum
neliniștea coboară pe tâmplele cărunte
cu pași triști
în priviri e un gol care crește
în față nu-i nici o lumină limpede
doar un păienjeniș de umbre și ceață
într-o toamnă cu brume și burnițe
să stai locului ca o pasăre-n cuib
cu ciocul sub pene
și să aștepti îngândurat iarna.
se ridică acoperișuri de fum
o mișcare greoaie și lungă
suntem oameni și ne cheamă vorbele
fără să gândim singurătatea
decât ca o moarte lentă
venită de pe drumuri neștiute
cu glasul înghețat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate de aceea
am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenționale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungește alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut
poate de aceea mă simt viguros
și înot cu mișcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp
pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare
poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și mișcare, adresa este: