Poezii despre creștere și umanism
poezii despre creștere și umanism.
Eclipsă
Renunț la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proști și proștii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingășie tot mai mult mă-ntunec
Și pier de umanism și milă.
Înduioșate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Și-mi pare rău că n-o să mai sărut
Și botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii,
Și-mi trece viața încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Rodica Kadar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eclipsă
Renunț la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proști și proștii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingășie tot mai mult mă-ntunec
Și pier de umanism și milă.
Înduioșate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Și-mi pare rău că n-o să mai sărut
Și botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii,
Și-mi trece viața încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ad nauseam
să ne atingem dimineața
copacii ca noi
să se înalțe
zebre spre cer pe care trec îngerii
funambulescul umanism
din canalele metropolei,
arterele înfundate și scrumul
afacerist - ace în perna tuturor
până ce vor fi croiți,
pe măsură ce poeții
sunt bieți de umor -
tăcute
în zâmbetul
nepăsării pacifiștilor,
depărtări cărturărești de infarct
plesnind din dorințe postmoderne
umbrele fracturilor filosofului,
cartof îngrășat
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și umanism, adresa este: