creştere şi virginitate

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subţire
Îmbrăcată la o despărţire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt şi-n minte.
Fată mare, adu-ţi aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Şi-n gând nevinovată de tot,
Aşa cum trec căpriţele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ţi-e catifelat.
Şi farmecul din tine creşte pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
firul ierbii
creşte verde
mai cald şi proaspăt
nici o talpă
nu l-ar călca
poate sărutul
care-şi spală-n roua lui
cuvintele nesparte
la colţ de suflet
ochiul tăcut
pândeşte
dansul sublim al unei gheişe
ah
ce n-aş da
ce n-aş da
să-l cunosc
să-l simt
să-i pot mângâia castitatea
ca toate femeile

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa alintată

– Mamă, coase-mi paltonaşul!
– Mamă, mi s-a rupt rochiţa...
– Prinde-mi, mamă, guleraşul!
S-alinta mereu fetiţa.

Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită şi săracă
Şi c-o droaie de copii.

Şi de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
– De mi-ar creşte fata mare,
Să m-ajute mai curând!

Vine fata alintată
– Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuţa, supărată,
A luat-o mai cu zorul:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare păpădiile iubesc?

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătoare

Cresc zburătoarele-n cer,
Sapi fântâni în boltă,
Fructele cad dintre stele,
Grâul creşte din soare,
vom fi nemuritori cândva?
Caut luminişul – clipă,
alba tăcere-kitul,
un adăpost pentru Iona,
crengile pun întrebări,
scorburile ascund fecioare,
cântul devine rază,
în întuneric – explozii,
sunt florile dezlănţuite,
copiii- singurii pământeni
ce vor să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, puritatea

Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere – vis mut sau faimă?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiu

În inima mea
există o grădină
plină cu flori
de curcubeu
unde cântă pitpalaci
şi o fecioară
se plimbă printre
crengile de aur.
Din degete
îmi cresc muguri
care dau în floare
şi în frunct.
Sufletul meu
călător
aleargă prin lume
şi-l aştept
să se-ntoarcă acasă.
Niciodată
nu sunt singur.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară şi de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau să fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte şi ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar şi ce puţin mai sunt cuminte,
Şi cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug

Cât o mână de pustie jertfa,
Cât o jertfă mila ta lumească.
E lumească-ngenuncherea-n humă--
Huma nu mai poate cer să nască.

E încinsă-amiaza dăruirii,
Dăruirea ştie să şi ceară --
Ceara candelei când arde crinul,
Crinul născătorii din fecioară.

Apoi muguri înverzesc pe cruce,
Crucea îţi adapă cerul veşted.
Pe când toate par să se usuce,
Cosmosul întreg în tine creşte!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa de carte

când iahve a zămislit pe iisus
cu fecioara maria, el
dumnezeu mai avea un copil
cu nume identic. mama lui era iosif şi
îl alăpta cu ulei de motor
muls din drujbă
(?!) -
când fraţii, cei doi, s-au crescut
unul s-a înălţat cât copacul
celălalt a rămas ca o creangă schiloadă
la sol. coordonând căderea fratelui vitreg
în păcate mai mult derizorii
totuşi, fără ştiinţa
de carte-a lui iahve

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!