delicateţe şi suflet

... şi apoptoza galben-sângerie
îneacă lin cărarea în fineţe
retina mea, în lentă feerie
şi sufletul, în valuri de tristeţe...

catren de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre monştri

Adevărul este acesta:
fiecare monstru
pe care l-ai întâlnit
sau pe care-l vei întâlni
a fost cândva o fiinţă omenească
cu un suflet
tot atât de delicat
ca lumina
sau mătasea.

Cineva a furat
acea mătase din sufletul lor
şi i-a făcut
ceea ce sunt.

Aşa că atunci când
vei vedea iarăşi un monstru
aminteşte-ţi de asta.
Nu te teme de
lucrul din faţa ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu admir

Eu nu admir la om,
Nici frumuseţea, nici tandreţea.
Eu admir la om,
Înţelepciunea şi fineţea.
Frumuseţea-i trecătoare,
Tandreţea cu timpul moare.
Dar dacă ai înţelepciune,
Fineţea-n suflet rămâne.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!

Deşi am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâş! Pâş!

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

La piaţa de vechituri

La piaţa de vechituri
Se vând suflete...
Ce straniu!
În oglinda neştearsă a timpului
Văd sufletul meu,
Ridicându-se în zdrenţe, către lumină.
Este ca un fluture în simfonia vântului,
Ori ca o pianină pe care valsează
Degetele delicate ale destinului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

William şi Emily

Este ceva asemănător
În moarte cu însăşi iubirea!
Când ai cunoscut cu cineva entuziasmul
Şi flacăra dragostei tinere,
De asemenea, după ani de viaţa împreună,
Simţi scăderea focului
Şi, de aceea, vă stingeţi împreună,
Încet, liniştit, cu delicateţe,
Ca atunci când, de mână,
Treceaţi printr-o cameră ştiută –
Aceasta este puterea comuniunii între suflete,
Dragostea însăşi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf

Stihuri, zburaţi acum din mîna mea
Şi schiopataţi în aerul cu floare,
Ca păsările mici de catifea
Ce-ncep în mai să-nveţe şi să zboare.

Stihuri, acum, porniţi vă scuturaţi,
Ca frunzele-aurite, pentru moarte.
Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi,
Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte.

Stihuri de suflet, dintre spini culese,
Îndurerate-n spic şi-n rădăcini,
Pătrunde-ţi, înţelese şi neînţelese,
În suflete de prieteni şi străini.

Şi semănaţi, ca noaptea ce vă naşte,
Sfiială şi-ndoieli unde-ţi cădea,
Acel-ce -ştie, însă nu cunoaşte,
Varsă-ntuneric alb cu mîna mea.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă spre necunoscut

Prietenia se opreşte la poarta cimitirului

toate drumurile se opresc de parcă-ar sta la sfat

ce urmează după viitor Doamne

după viitor urmează trecutul

eşti la o intersecţie

şi viaţa şi moartea au prioritate

dragostea însă nu ţine cont de nimic

Dumnezeu şi-a semnat singur condamnarea la moarte

pedeapsă executată cu suspendare

punctele de suspensie pun tăcerea pe fugă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (24 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!