Poezii despre descreștere și dorințe
poezii despre descreștere și dorințe.
Vizibilitate redusă
De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăștiind cenușa,
grațioase, șapte luni pluteau în derivă
și ultima dorință aluneca odihnindu-și brațele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viața mirosea a varec răvășit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeții, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cură de slăbire
Popeasca, cu peste nouăzeci de kile,
Ar dori să facă cură de slăbire...
Medicul curant o sfătuiește
Să facă o cură zilnică cu pește,
În fiecare dimineață fără poame,
O porție potrivită de CRAP DE FOAME.
La prânz, la fel, după program,
O porție de ȘTIU-CĂ N-AM,
La cină cu un vinișor
Va servi un SOMN-UȘOR,
Eliminând parțial unele bucate,
A mai redus din greutate.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădătoare
Și totuși, iarna e o trădătoare:
E mult prea frig ca îngerii să zboare
Și cerul prea înalt, să mai ajungă
Dorința noastră searbădă, nătângă...
Iarna e ipocrită și parșivă:
Azvârle, parcă, totul în derivă,
Pare s-ascundă tina în candoare,
Dar ne reduce doar la o culoare!
Ea risipește-n zbor diamantin,
Ca să ne facă nouă baldachin,
Gingașe stele vise efemere,
Ce se topesc în lacrimi de durere...
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna
Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolențe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.
Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicția din mine
Și spune-mi că-i perfect și-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.
A mai căzut o stea. Și o dorință
S-a prins în păru-ți răvășit de doruri,
Un clovn șomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i ființă.
Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulți actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăși într-o carte
Și toate-s vechi și toate prevestite.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joacă-te și dormi...
Joacă-te și dormi, sete bună, aici asupritorii noștri nu sunt aspri.
Ei, bucuroși glumesc sau bucuroși ne țin de braț
Ca să străbată mai ușor primejdiosul anotimp.
Pesemne că otrava a ațipit în ei
Până-ntr-atât încât le-a mai slăbit din lanț barbara dispoziție.
Și cum ne-au hăituit până aici, o, setea mea,
Cum ne-au silit să viețuim în părăsirea dragostei redusă la o mortală providență!
E oare pentru voi aceasta, mirodenii?
Sau plante ce luptați sub zid de secetă, e oare pentru voi?
Sau nori din largul depărtat, luându-vă de la coloană bun rămas?
Cum să ghicești aceasta, în nemărginit?
Ce trebuie făcut, prietenă, s-o ștergem de lângă tirani?
Tu, joacă-te și dormi, să chibzuiesc eu șansele.
Dar, dacă mă ajuți, va trebui să te târăsc cu mine
Și n-aș dori să te expun.
Să mai rămânem, deci... Și cine ar putea să ne numească lași?
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A redus vorbirea
la cântec și naviga de nu se vedea
pe corăbii de hârtie albă scrisă
cu tot felul de poezii făcute-n vis
când luna călărea un nor nărăvaș
cânta la fiecare cuvânt și când cerea
un sărut se punea pe cântat
credea că e o binecuvântare
la început stătea lângă cer și pretindea
o vină imaginară ce rodea privirea lui
apoi s-a învelit în frunze pieritoare
și pătura de stele era deasupra
cânta ca un greiere când dorea
să vorbească cu mâinile
care îl mângâiau noapte de noapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armistițiu general
E-atâta pace în ogradă
Că dulăul s-a lungit la umbră
Un glob de jar cărările-mi adumbră,
Nici pic de vânt căldura să mai scadă!
În jurul meu un dans de buburuze,
Dorm întins sub două pălării
Furnici și melci răsar din bălării
M-a părăsit și ultima din muze;
Timpul parcă s-a oprit în loc
Printr-un armistițiu general
Amintirea unui mareșal
Răzbate prin hrisoavele de foc
Ce mi-am dorit, nu mai doresc de fel
Caravanele nu mai pornesc la drum
Sahare, dune, amintiri, un fum
Furtuna bate doar prin portofel
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbrăcată...
M-ai dezbrăcat în mii de moduri, în mintea ta așa poznașă...
Eu te-aș fi înțepat cu bolduri! Nu mă voiam doar nărăvașă!
Mi-ai oferit doar falsitate, când eu ți-am dat doar adevăr...
Și m-ai mințit de bunăvoie, deși toate trase de păr...
Și m-am expus în variante, să poți alege ce-ți dorești...
Și m-am redus de la gigante, să te simți mândru de ce ești!
Ori ai fost orb, ori te-ai purtat în vanitate...
Doar plânsul mi l-ai dat să-l sorb, robit în a ta răutate.
M-am dezbrăcat și de-al meu suflet, și ți l-am dat să-l prețuiești...
N-ai prețuiț... și am meu urlet, scâncea tăcut... iar tu-l urăști!
N-a fost să fie mai nimic... doar valul care vine-pleacă...
Ai fost și ești cu mult prea mic... pentru-a mă face tu întreagă!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul
nu l-am întâlnit în nici o parte a ființei mele
e întotdeauna vorba de iluzii
de tinerețe asumată
de irațional
din orice unghi m-aș privi în oglindă
văd aceeași nebunie
constantă
recunoscută public
e o strigare a sângelui
a universului pe care îl plămădesc cu mâinile goale
căci din neant se năpustesc asupra mea
dureri
ca și cum până atunci n-aș fi existat
e ceva despre care îmi ceri să nu vorbesc
să închid ochii
și să spun că nu am descoperit nici o fisură în timp
că toate drumurile pe care le-am zărit
într-o fracțiune de secundă în ochii tăi
sunt imposibile
iraționale
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O daravelă de proces
Luna a deschis proces
poeților ce-au cules
tot ce-a primit ea mai bun
din Universul străbun.
Când e plină, o golesc,
când descrește, o găsesc,
chiar de-ascunsă-i după nori,
și-o sleiesc până în zori.
De rămâne jumătate,
o împart noapte de noapte,
pentr-un vers mai ofilit,
publicat la răsărit.
Geaba cere tuturor
din drepturi de autor.
Ca drept patrimonial
îi revine un pătrar...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre descreștere și dorințe, adresa este: