Poezii despre dicționare și iubire
poezii despre dicționare și iubire.
Elegie
Se-așterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veșmânt de mătase
ca și cum ar coperta
un dicționar de arhaisme.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
și, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.
Nu știu de ce simt
că trăiesc un timp
străin și încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...
Culorile mă atrag, viclene,
și tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în șoapte,
în abecedare ale uitării...
[...] Citește tot
poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar cuvinte
Se frâng dicționare în mine,
Cuvântu-n deșert a căzut,
Un gest de iubire se stinge,
O umbră-n privire și-atât.
Vocale, consoane aleargă
În zbucium haotic dansâd,
Cuvântul se-ntoarce-n tăcere
Ferestre se-chid scârtâind.
Și totul devine întuneric
În suflet apare-un mormânt.
Dar eu te aștept Înviere
Te-aștept răbdator și sperând.
poezie de Victor Rechițian (31 august 2019)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dragostei
Când îmi vorbesti de dragoste, se știe
rămân făr' de cuvinte, caut dex.
Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?
azi, totul se rezumă doar la sex.
Textila jos! aceasta-i alchimie;
nu siropeli cu potriviri. Perplex,
când îmi vorbești de dragoste, se știe
rămân fără de replici, și-n reflex
te mai răstorn o dată. Teorie
te-aș învăta, că sunt expert - am lex,
o cameră, -ntuneric, isterie
și-ai devenit și tu deja o... ex;
Când îmi vorbești de dragoste. Se știe...
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din limbile ce atârnau în cer
Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.
Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.
Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iau din cui
Iau din cui și-aprind un petromax
Cobor atent pe scări să nu dau chics
Cu ochii în tavan care stă fix
Deasupra propriului meu ax
Aduc în spate un carton de tix
Nevastă-mea mă ceartă că vrea fax
Eu tac fiindcă iubesc romana pax
Și număr ca de obicei, până la six!
În mintea mea aud un fel de vox
Și mă supun acestei dura lex
Pe care n-o găsesc în nici un dex
Și învățată de la Brunea Fox:
"Mai bine mă' să mârâi ca un mops
Spărgând în dinți câte-o pastilă drops!"
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mine, mie, redă-mă
dacă aș fi om, m-aș arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună și să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc
dacă aș fi cuvânt m-aș scoate din toate dicționarele
m-aș curăța de toate sensurile nedorite
și m-aș întoarce-n lume primenit și lămurit
dacă aș fi gând m-aș ghemui strângându-mă până la neființare
m-aș arunca în nemărginirea iubirii și curățat
m-aș întoarce printre celelalte gânduri
dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat și gând negândit?
Quo vadis Domine?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opusul iubirii
Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candori cărunte
Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?
Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?
Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?
Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtări și alte gesturi
învăț mereu, cuvintele fără însemnătatea lor legată de altceva nu au nicio noimă și ele aleargă prin ploaie să se adăpostească undeva,
în autobuz și ele șterg cu mâneca geamul aburit să vadă potopirea, bulele de aer din bălți,
la fel își alintă copiii și le vorbesc blând,
devreme ce multe nu le înțeleg încerc să îmi fac propriul meu dicționar de gesturi, le privesc
să fac un vocabular al privirii, o sintaxă a atitudinii, văd ușor care sunt prielnice și care nu după cum se poartă, să știu să mă feresc,
într-un moment voi fi pregătit și-o voi lăsa să intre fără să înțeleg prea multe, vom avea amândoi o dragoste pe cât de mică ce va face
însă noaptea o umbră pe cât de mică în lună.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dicționare și iubire, adresa este: