fericire şi imoralitate

Consumul-excesiv-de-frumuseţe poate dăuna grav sănătăţii-din-trupul-cu-literatură

excedat de şansele alterităţii eventive

ataci metafora direct
pe înălţimea ei savuroasă
a curajului deformat
cu gîndul la frumuseţea
ideală absolut

imoral pe alocuri un bestiar fabulos
îi ţine la distanţă intrarea
în marea ei ilegalitate
estetică
suficient de abuziv

dezlănţuită în ritual poate îngrăşa
imaginaţia artistului
pînă la dimensiunile unui porc
îndopat periodic să atingă 365 de kg

doar pentru consumul

[...] Citeşte tot

poezie de Igor Ursenco din Exfaustiv
Adăugat de Igor Ursenco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire de ape

mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle şi corali
dau şi de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc şi demoni urâcioşi imorali.

mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veşnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopţi senine.

prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.

dorul meu febril călător cântă pe-afară
ţinând isonul în acorduri de fanfară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerilă şi Bombănilă

Smerilă şi Bombănilă erau fraţi gemeni,
Smerilă stătea smerit ca un ghiocel;
Bombănilă nu facea nimic, dar bombănea mereu,
Unii ar fi spus că era un tip cam ciudăţel.

Smerilă era fericit, prieten cu toată lumea,
Bombănilă era, cum bănuiţi, invidios foarte;
În timp ce Smerilă călca fericit pe căile Domnului,
Bombănilă era o sursă de imoralitate.

Pe Smerilă nu l-a văzut nimeni încruntat,
Nici pe Bombănilă schiţând un surâs, oricât de mic;
Smerilă-şi făcea prieteni fiind el însuşi,
Iar Bombănilă prin uneltiri şi şiretlic.

Aşa că, Bombănilă, poartă-te ca frate-tu, Smerilă,
Iar tu, Smerilă, te rog, nu te-apuca de bombănit,
Căci dacă bombăni o s-ajungi ca frate-tu, Bombănilă,
Bombănilă, te rog, fii şi tu uneori cât de cât smerit.

poezie de Eldred Herbert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, şase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un preşedinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunţe candidat
La funcţia aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, şef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Şi reuşi-n primă instanţă,
Încât catârul, cu prestanţă
Strigase fericit, spre toţi,
Că numai caii-s nişte hoţi,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă eminesciană

Aş vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurţi, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniţi de pe la Ieşi, din Olt,
Să-şi guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.

... Să-şi uite datul de titan, să-şi lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-şi pună suflet la bătaie,
Să-şi vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un şpriţ să-ndoaie...

Să-şi lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce şi-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-şi umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Ştiindu-se o eternitate.

Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranţe,
Să stau -cum paparazzi, nopţi- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanţe...
Doar să respir acelaşi aer, s-ascult când e chemat pe nume...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!