Poezii despre fericire și invidie
poezii despre fericire și invidie.
Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condorul
Fericit condorul
pentru care piscurile munților
nu sunt niciodată prea înalte
Condorul
invidiat de toate viețuitoarele pământului
și care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici
Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător
De vânătorul
care nu poate ajunge la el
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar
O zi atât de fericită.
Ceața se ridicase devreme, lucram în grădină.
Păsări colibri se ridicau deasupra florii de caprifoi.
Nu era pe pământ lucru pe care să-l fi vrut.
Nu știam pe nimeni demn de invidiat.
Uitasem toate relele întâmpinate.
Nu mă rușinam să cred că am fost cine sunt.
Nici o durere nu simțeam în corp.
Îndreptându-mă, am văzut marea albastră și pânzele.
poezie clasică de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi iubită
Muriși, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez,
Și crin în mănăstire sfârșitu-ți-ai viața...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te știi iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îți vine, dar lacrime cerești!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăiești!...
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimb de locuință
Azi m-am închis într-o lacrimă.
Curgea pe obrazul tău,
după ce am făcut dragoste,
purtând fericirea către colțul gurii umede,
asaltată de șoapte.
În interior,
protejat de expansiunea universală insensibilă,
stau și privesc cum dansează inima pe ritmuri erotice,
atingând cu degete uimite pereții translucizi.
Lumea se vede altfel
atunci când o urmărești dintr-o lacrimă.
Nu ți se mai depune praful în gânduri,
agențiile de presă își declară falimentul,
miroase a liniște primară și a Eden,
iar vecinii te salută cu invidie,
fiindcă stropul de suflet în care stai
nu este contabilizat
de apometre.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (26 septembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Drumul către fericire
Departe-i drumul către fericire
Cât nu ne naștem rază de iubire...
De semeni, cât invidia desparte
Lumina, de fireasca libertate.
Cât ura ne va înveli tăcerea
În nori de plumb adesea-nfrigurați,
De vântul depărtării, de tristețe,
Nu va mai fi iubire între frați.
Nici prunci cu mame nu se vor iubi,
Înstrăinați de ne-nțelese verbe,
Lumina lor nu va mai străluci
Și luptele vor fi tot mai acerbe.
Uniți de sentimente la-nceput,
Un el și-o ea nu se vor mai iubi,
Fiindcă iubirea lor s-a și pierdut
După o noapte lungă-n zori de zi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mai ușor cățăratul?
Simțeam acele umbrelor
Ce-nțepau nu mie gândurilor
Cu ghearele invidiilor
Mințile crud prieteniilor
Fără curaj, semănând viermilor
Ce-ți putrezesc cerurile
Găurindu-i privirile
Simțind dervișul deșerturilor
Vitriolar post sihăstriilor
Din invidia noastră gulag
Fericirilor ce ne sunt omag
Dorite din zborurile altor
Vise de noi neatinse
Căci e mai ușor să te cațeri
Pe cadavre și să fluturi
Trufia și egoismul pretinse
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii un om minunat...
Vrei o casă grozavă?
Nu te aștepta să te ajute cineva.
Sunt atâțea oameni în jur,
Dar nu vei avea de la nimeni,
Ajutor, sau o mângâiere,
Toată lumea e pentru ea,
Apoi apare și invidia.
Ce-ți trebuie ajutor,
Tu nu ești în stare?
Ai diplome, ai înțelepciune,
Dar ai nevoie și de bani,
Banii vin încet cu muncă multă,
Cu sănătate, fericire și frumusețe.
Există frumusețea sufletului,
A sufletului bun și milostiv.
Dacă simți durere, ești în viață,
Dar poți să simți și durerea altora,
Ești om, nu fi nepăsător,
Ajută și vei avea de toate în viață.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva lumea era perfectă
Cândva lumea era perfectă,
Iar noi convinși că așa va fi mereu.
Eram fericiți în acea lume,
Apoi ranchiuna a început să bombăne-n mintea pământească.
Apoi a apărut, grăbită, Îndoiala cu capul ei de spini.
Și-ndată ce Îndoiala a rupt plasa
Tot felul de gânduri drăcești
Au sărit dincoace prin ea
Am distrus lumea care ne-a fost dată
Pentru iluminarea noastră, pentru viață
Pietrele geloziei, pietrele
Fricii, ale lăcomiei, ale invidiei și-ale urii
Au stins lumina.
N-a fost nimeni fără o piatră-n mâna lui sau a ei.
Ne-ntorsesem acolo,
Exact în locul de unde-am plecat.
Ne izbeam unul de altul
În întuneric.
Și nu mai aveam un loc în care să trăim, de vreme ce n-am știut
[...] Citește tot
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia simplității
Îmi dau seama
că nu pot să țin ritmul
cu oamenii care bat pasul pe loc.
În goana după fericirea perpetuă
sunt trasă de picior
în cascada timpului,
în plină eră a grabei.
Îl invidiez pe bătrânul din junglă,
el are timp să învețe orice,
are timp sa doarmă un somn fertil,
să curețe pe îndelete coaja unui fruct,
să observe semnele trecerii in albia râului.
Are timp să nu își propună nimic.
M-am îndepărtat de verdele crud.
Simplu,
în câteva nopți
în care visele se iveau tot mai pale,
în câteva dimineți cu alegeri
între nuanțe de confort aparent,
pe care nimeni nu are timp să le distingă niciodată prea bine.
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fericire și invidie, adresa este: