fericire şi nefericire

Căutând dar, fericirea,
Vei muri nefericit!
"Urmărind neprihănirea"
Vei trăi-n veci fericit!

catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi tu să fii zilnic fericit
dacă toată viaţa
ta
nefericirea ai trăit...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oricât de atent te-ai uita / oh!
la cei care privesc o stea căzătoare / nu ştii
care este cel fericit şi care este cel nefericit.

poezie de Liviu Mataoanu din Umbra personajului (1999)
Adăugat de Liviu Măţăoanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelei

Privirii tale-am fost plebeu
Şi nu am vorba răsucită;
De eşti cumva nefericită,
Nefericit mă simt şi eu!

Mă rog la Cer mereu, mereu
Să ai o viaţă liniştită;
De eşti acuma fericită,
Să ştii că-s fericit şi eu!

Eu nu mai am nicio ispită,
Acuma nici nu-mi este greu...
Să fii tot timpu-ndrăgostită,

Aceasta îţi doresc mereu...
Şi dacă eşti tu eşti fericită
Să ştii că-s fericit şi eu!

poezie de Dumitru Râpanu (1995)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate va scrie poezie, ca mine
Şi va vedea viaţa-n roz;
Despre poezii nu e uşor de vorbit
Iar despre poeţi se ştie că sunt fericiţi în nefericirea lor...

catren de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee poetică

Sangvinicul dor de vise
Îl prind în zbor peste ecoul, ad-literam şi de neconceput,
Al feeriei cu aromă de orhidee -

Tu, floare cu petale amorţite de nefericire,
Să-mi reciteşti sacrul început,
Să-mi rostuieşti misterul edemic pe acest pământ!

Poate fiorul fericirii îmi va încânta suflarea,
Să-mi pot pleca obrajii albi la rădăcina Ta,
Îngenunchindu-ţi toţi îngerii Cerului!

poezie de Lilia Manole (ianuarie 2014)
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Toată fericirea din lume
Izvorăşte dintr-un suflet altruist,
Şi toată nefericirea,
Din dragostea de sine.
La ce bun atâtea vorbe?
Prostul urmăreşte propriul interes
Şi Buddha se dedică interesului semenilor
Trăieşte tu însuţi diferenţa!

poezie de Jean-Francois Revel din Călugărul şi filozoful (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa regăsirii

În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conţine
Pe ţărmul neclintirii neliniştea e valul
şi din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.

Nimic îţi pare totul când cauţi nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăşi cuprinde fericirea
când, plin de umilinţă, tu părăseşti pământul.

Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaşte în clipa despărţirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
şi care este veşnic în clipa regăsirii...

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!