fericire şi sacrificiu

Îngenunchiat...

... mă rog vieţii în genunchi
să-mi scurgă pe piept dintre lacrimi, pe trunchi,
din ploaia de timp ce spală vecie,
mă rog în genunchi fericirea să-nvie.
... tot pleacă învieri, depărtându-se Paşte
din miei, sacrificiu făcuţi a se naşte
chiar rugi de se îngână-n prieri din rărunchi,
de-o lume ce merge prin viaţă în genunchi.
... se strâng câmpuri, pline de grâu, în mănunchi,
să scoale din foamea de-o lume, în genunchi
târând brazde, arate pe chip împietrite,
rigole săpând veşnicii nesfârşite.
... mă rog omenirea să nască noi prunci
din mările înalte în abis, nori adânci,
cerşind, ei la rând, pe-un covor de genunchi,
că timp eu n-o s-am, de sortitul... de junghi.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om ciudat

Vrea să fie auzit
De persoana din faţa lui

Nu acordă a doua şansă
Nici unui prieten de-al lui

Îi dă un motiv să trăiască fiinţei iubite
El dăruieşte energie, viaţă

Nu sacrifică nimic
Pentru a fi fericit

De-a pururi în căutare de ceva
Călător care nu oboseşte niciodată
Nerăbdător, plin de vigoare, extraordinar
Fiul lui Adam
Iubire nepotrivită.

poezie de Biba Ismail
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals tratat de fericire

Sunt sincer când îţi spun că fericirea
E un cuvânt puţin zaharisit,
Chiar dacă e un risc direcţia aleasă,
Sigur sacrificiul merită trăit.

Poţi fi un accesoriu la trena cu paiete
Sau poate, dimpotrivă, poţi fi decapitat
Să te storci de propria ta piele
Sub duşul care spală morţii de păcat.

Ori să-ţi pui masca sub care te pretinzi
A fi un Don Quijote întors dintr-un turnir,
Învingător de mori cu tâmplele albite,
În cruciada sfântă a marelui delir.

Poţi face în oglindă mii de reverenţe
Şi ceaiul să ţi-l bei în budoarul ei,
Pe urmă să aştepţi să vină fericirea,
Întinsă pe o tavă cu nuduri de femei.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Citadela inocenţilor (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează vieţi

De dimineaţă se trezesc
Şi pleacă grăbiţi la muncă.
Prin ei mulţi oameni trăiesc,
A salva vieţi e o poruncă.

Suntem mândri că-i avem
Ne-ajută cu propria viaţă.
Fac zilnic sacrificiu suprem
Fie ploaie, fie ceaţă.

Salvează vieţi zi şi noapte
Aduc pe chipuri fericire.
Rămân "Îngerii cu halate"
Şi muncesc din greu, cu dăruire.

Au o mare responsabilitate,
Acordă primul ajutor.
Ne salvează de la moarte,
Iar uneori vin şi în zbor...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care oferea flori tuturor

Pe o banca,
Braţele pline de flori,
Un bătrân cu ochi zâmbitori,
Curiozitatea morbidă,
Ce lumea o stăpâneşte,
Mă duse la el,
Îmi oferi o floare,
Îl întrebai cu morbiditatea curioasă,
De ce flori tuturor oferi,
O voce calmă, îmi răspunde,
In tinereţea mea,
Mi-a plecat iubirea in lume,
O floare poate v-a ajunge la ea,
Esti nebun, te-a înşelat,
Cu altul a plecat,
De ce judeci asa, spuse el,
Sa sacrificat pentru mine,
Ma lăsat liber,
A simţit iubirea mea,
Nu poate să îmi ofere fericirea,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi las inima pe spate într-un hohot liber

nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârşit învingător
este doar un nebun de negru şi un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar aşa
ca să găsesc un sprijin înălţimii
steaua polară încă se mai crede regina nopţii
iar afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripaţi nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuşi pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn de iluzii

se scurge-ncet nisip de aur în clepsidră
eu răspândesc în vânt suspine de femeie
se întorc din Olimp amintiri de hidră
răscolitoare şi nemuritoare odiseie.

atunci când rătăcesc printr-un coşmar
şi întunericul se cască la picioare
gândesc că Timpul e nebun, amar
şi beau însetată aromată licoare.

pentru esenţe fac şi sacrificii
rostogoliri printre lucidităţi divine
gânduri lansate-n cer ca artificii
amăgiri şi iluzii pe valuri anodine.

revelaţii dezgheţate fericiri închipuite
leagăn cald de vis în clipe hărţuite.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adagio

iubirea Lui Hristos- religie supremă
lumina Lui ne cuprinde pe toţi
credinţa în El e gândire extremă
o apăr de tâlhari de netrebnici hoţi.

sacrificiul Sau şi azi destramă plângeri
ne vrea pe toţi fericiţi mereu împăcaţi
o parte din lume se compune din îngeri
în toate cele sfinte profund implicaţi.

adagio e poemul cu care-l preamăresc
acoperit cu praful fin de stele
cu vis de zi de noapte îl urmăresc
să îmi dea mântuirea păcatelor mele.

ascensiuni pe spirală capătă noi forme
descopăr astfel cerul cu iubiri enorme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamelor

Hai la joc. Voie bună, domnişoarelor şi frumosele doamne
Ne regăsim după mulţi ani... Departe
Ne reîntâlnim la sărbătoare mare
Mare-i ziua mamei şi a femeii iubite
Ziua specială în care fiecare copil îşi iubeşte mama
Mama cu părul cărunt, care n-aş vrea să-mbătrânească vreodată
Mama, frumoasa comoară
Dulcea şi blânda mamă....
Îngerul nostru din noapte
Remarcabila poveste de iubire... Nefinalizată vreodată...
Mama-n fiecare clipă...
Sacrificiu divin... Mărgăritar la marginea pădurii.
Lacrimi din iubire... Lacrimi de fericire...

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de ceară se strivesc de asfalt

cu o anume indecenţă zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârşit învingător

aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălţimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prinţesă

oricum afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!