folclor şi poezie

Recurs la folclor

Recurg iar la foaie verde
poate lumea aşa mă crede

Că femeia paparudă
n-are urechi să m-audă

Şi nici ochi ca să mă vadă
cum mă chinui prin ogradă

Of of of ucat ca schinul
mi-a amanetat destinul

Ziua-ntreagă noaptea-ntreagă
ca o pasăre beteagă

Ce-a uitat că nu e înger
vai din poezie sânger

poezie de Costel Zăgan din Doine de-odinioară (25 octombrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notă informativă

Scrie toate versurile pe care le ştii
povesteşte toate romanele pe care le-ai citit
descrie cu lux de amănunte toate fetele şi femeile pe care le-ai iubit
scoate din tine toate nestematele folclorice
vomită tot azurul cu care ţi-ai protejat dragostea
imortalizează-ţi pe loc toate insomniile bacoviene
scrie scrie până când genunchii tăi vor recita şi ultima postumă a lui Eminescu

Şi dacă ţi-ai uitat numele semnează

NB simt o prăpastie dulce-amară
cum se smulge din mine
ca
un
apendice

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 august 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frunzişul roşu sunet de chitară

În frunzişul roşu sunet de chitară
Al fetelor păr galben bate în vânt
La gard stă Florii-Soarelui veşmânt.
Trece prin nori de aur un car de vară.

În umbre maronii muţi odihnesc
Bătrâni îmbrăţişaţi prosteşte.
Orfanul rugăciuni rosteşte
În galben ton de muşte ce roiesc.

Femeile mai spală la pârâu,
Iar hainele mai flutură pe sfoară.
Micuţa ce-mi plăcu odinioară
Se-ntoarce-n seara gri prin grâu.

Vrăbii din linul cer se prăbuşesc
În găuri verzi de putregai.
Flămândul e-nşelat de trai,
Miros de pâine, mirodenii-l ocolesc.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talente

Apocaliptic, cât talent e-n foaia de-un ecran, o sticlă
Cernând pe dedesubt lichid, cristale scurse în alfabet
De tastatori ce-şi bat cu deget tâmple, plesnind de-atât poet,
Ascuns, c-aşa se poartă mutra; mister, fumându-se-ntr-o pipă...

Se lasă scurgeri pe canal, de fraze rupte inegal,
Să dea impresie de nou, surplus de acetil-cholină,
Lipind sinapse-n multitudini de franjuri, spume-n dopamină,
S-atenueze iz de gol, c-un plin de minţi schizofrenal...

Şi apelaţia dispare, titulatura-i numai stele,
Tot câte trei, căci cinci, ori şapte, îmbată rău, provoacă vomă,
Ce-ar arunca critica-n rău, în loc de lins cu mintea-n comă,
Se-nlănţuind masculi fatali, himeric erotindu-şi iele...

Talente, chiar fără de titluri, aşa, folclorice manele...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfert de secol şi un pic

Am scris şi eu poezii
sperând cu naivitate că voi înmuia inimile voastre profund corupte, irecuperabil,
m-am îmbătat cu iluziile vestului, shot după shot, trăind visul auto-suficienţei, în centrul mirajelor sociale,
am fost mândră şi rea ca să supravieţuiesc,
am tolerat
şi am îmbrăţişat pe cei marginalizaţi apoi,
le-am iubit provincialitatea şi francheţea,
mi-am făcut prieteni pentru o viaţă,

acum, la un sfert de secol
şi un pic
de existenţă, departe de stereotipul
soţiei urbane, nicidecum docilă sau
resemnată,
în mica mea lume fantastică,
în apartamentul de la periferie unde-i zgomot de tren şi maidanezi,
mult praf şi folclor,
iubirea
cea de toate zilele,
aş putea să rămân

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardianca şi umbra

O văd şi acum, în uniformă, râdea şi plângea,
Cameleonic, din ce bolgii venea?
Lângă ea, Platon din Texas,
Greceşte vorbea, tot greceşte,
Unul bolund, gras, rotund, din Vangheliada
Istorică, tot turuia versuri spumând,
Ca o cascadă folclorică.
Eu mă suiam pe un nour să văd
Jungla din neguri pe albe,
Cum leoparzii vânaţi de bursuci
Se-mperecheau cu vânatul.
Ostro-mamuţii mai mititei
Sluj îi făceau gardiencei,
Ea fluiera, ei jucau, bieţi căţei,
Cât e de stranie-i historia.
Mulţi înţelepţi ascultă de-un prost
Cu picioare de masă, totuşi leoaica
E mai de preţ, pare un guşter gardianca.
Iată cocorii, tremură-n bălţi
Mulţi brotăcei fără carte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Borids Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganpoiada

L-ai crede un bătut de soartă,
Cum merge pe şapte cărări,
Băut, jegos, cu chef de ceartă,
Duhnind a ţuică şi ţigări.

Cu gânduri negre se îndreaptă
Spre casă, care-i un bordei
În care, încă, îl aşteaptă
Piranda şi trei puradei,

Şi bombăne, nu-i e ruşine,
Se clatină, ca omul beat,
În casă, nici nu intră bine
Că se şi pune pe urlat.

Dar toţi ai lui nu-l bagă-n seamă,
Obişnuiţi cu starea lui,
Şi doar în gând îl mai blesteamă,
"-Să-i moară lui!", nebunului.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Plin de fructe socul; liniştită locuia copilăria
În peşteri albastre. Pe-a trecutului cărare,
Unde-acum iarba maronie-n goană trece,
Stă pe gânduri liniştita ramură; foşnitul frunzişului
La fel, când apa albastră răsună în stânci.
Blândă tânguirea mierlei. Un cioban
Urmează mut soarele ce se rostogoleşte de pe tomnatice dealuri.
Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.
La marginea pădurii se-arată un animal timid şi paşnice-n
Adânc sumbru cătun bătrâne clopote se odihnesc.
Piosule, cunoşti întunecaţilor ani sensul,
Toamnă şi răcoare în singuraticele camere;
Şi-n sfinţenia albastră răsună de lumină paşi tot mai departe.
Scârţâie-ncet un geam deschis; Până la lacrimi
Se înduioşează priveliştea dărăpănatelor din deal morminte,
Memento povestitelor legende; dar câteodată sufletul se luminează,
Când el la veseli oameni se gândeşte, întunecate-aurii zile de primăvară.

Comentarii

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivalul "Ana Lugojana" (Lugoj - România 2009)

Foaie verde siminoc
Este veselie, joc.
Se dansează şi se cântă
Tineri interpreţi se-avântă.

Iedera, se-avântă-n joc
Valea Bistrei a luat foc.
Avem dansatori vestiţi
La Lugoj, astăzi, sosiţi.

*

Un festival la Lugoj s-a pornit şi se porneşte.
Lugoj, Ana Lugojana, festivalul se numeşte.
Internaţional spectacol, de jocuri şi cântări,
Nume celebre, şi ansambluri din multe ţări.

Trec formaţiile, rând pe rând la cântec şi la joc.
Este peste tot grătar şi un miros de mititei pe foc.
Românii, încântaţi, cu "mic" şi "mare", se distrează,

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache din Versuri pentru suflet şi dăruire (12 august 2009)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!