Poezii despre gânduri și lut
poezii despre gânduri și lut.

* * *
în tăcerea singurătății
apar dunele sufletului
schimbătoare gândirii
cu ploi și torente de noroi
ce pot fi arse într-un munte
spre eliberare
din lutul lui
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Pașii,
cusături ce mă leagă de timp,
amprentând lutul
pentru posteritate.
Viața mea este acolo.
Citiți-o!
Gândirea a construit un miracol.
Și-a răspândit dorințele sub picioarele voastre.
Treceți încet!
Nu vreau să-mi mișcați visele.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stare
La cântatul cocoșilor,
dinspre tine legănându-mă,
în oglinzi subterane
fântână-mi ești,
ecou dansând în câmpie
laolaltă cu înaltele ierburi.
Arată-mi-te azi,
Suflete geamăn.
Simt în lutul trupului
o pasăre-n mirare
mereu
păzind-mi așternutul
și gândul.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!


Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost
Sunt prezent și trecut,
Carnea mea este lut.
Taina lutului o străbați
prin cea a sărutului
și mai rămâne, mai rămâne.
Ochii nu sunt pentru a vedea,
ci pentru ca să se întâmple
frumusețea pământului.
în fiecare din noi.
Nu avem urechi pentru a auzi,
ci pentru ca să se întâmple
muzica pământului.
în fiecare din noi.
și gândul îl avem
pentru a se întâmpla marea taină.
și tot mai rămâne, mai rămâne.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Geneză
Frământată din lutul aștrilor
amestecată cu grai de zeu
am adunat din Heracles existența
am băut din bobul de grâu lumina
și doina din fluiere
și dorul din oameni
și mi-am întins rădăcina
în țărâna cerului
apoi m-am ivit din luceafăr
și am coborât pe pământ
prefăcută-n gând curat.
poezie de Melania Manta din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șoapta nopții
rătăcit între rădăcinile universului
caut adânc taina unui gând
între presupuneri ostenite și răspunsuri erodate
pe tâmple se scurge încă roua sufletului
chinuit de tăceri ancestrale
cu trupul în pământ
pierdut prin lutul timpului
în șoapta neliniștită a nopții
țes vise în albia lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu există durere
Nu există durere,
Ci automutilare cu gânduri
Acele cuțite sub care țâșnește
Sânge de cuvinte și lacrimi.
Nu există tăciuni,
Doar limita de jos a luminii,
Piedestalul flăcării
Ce desenează în tăcere, uitarea.
Nu există rouă,
Ci lacrima pe care timpul
O desenează pe pleoapa arsă a lutului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări scrise
Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin
Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit
Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Interviator
sub cruciada de stele, o spaimă sunt
și întâmplării de a-mi fi nu port vină
ori de câte ori Doamne eu te strâng
în lutul din mine permeabilă grădină.
de ce nu ai tu curaj să ordoni prin legi
când gândurile încăierate apleacă crengi,
nouă cu tălpoaile lungi spre moarte
cumva, să trăim melodic în eternitate?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și lut, adresa este:
