glezne şi inimă

Mistral de soc

Calfă şi caldă primăvară
Infloreste-i bucla pe seară
Cu flori de cireş şi soc
Are o inimă de foc

Pe la glezne pune ciorăpei
Din lăcrimioare şi lujeri
In ochii adu-i
Mistrale străluciri

Primavăra mea este
Cu adieri calde pe reci creste
Cu ploi calde şi petale
E a inimii comoară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile cuvintelor

Îmi descalţ sufletul de durere,
ca el să păşească cu tălpile goale
pe fericire...
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în braţele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
şi al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.

poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armăsarul alb

Cândva,
Am ştiut un armăsar alb

Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase

Îşi lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja

Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăişuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie

Nu mai ştiu de el,
Doar îi mai aud trapul

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe solară

Îţi simt genele când se ridică,
Dimineaţa – minune a unui nou început,
Când privirea ţi se reflectă în metal şi în sticlă,
Şi-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumuseţea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă supleţea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neutându-ţi buzele roşii,
cum îşi cereau sărutările, în amurg,
Chiar şi atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reântorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!

poezie de Alexandru Răduţ (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirat

de nurii tăi expiraţi de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap şi mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiţii
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în faţa
unui salcâm înflorit în grabă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile Tale

Mâinile Tale, dulce Isuse,
mâinile care din lut ne-au creat,
întinse pe lemn se lăsară străpunse,
o, mâinile Tale ce totul au dat!

Gleznele Tale, glezne trudite,
pline de colb, şi de spini, şi de dor,
pe lemnul ruşinii au fost ţintuite,
ca dreaptă răsplată a dragostei lor...

Fruntea senină ca zările-albastre,
plină de milă adânc s-a plecat,
primind diadema batjocurii noastre
drept cel mai de seamă triumf de-mpărat.

Buzele Tale, pe care stătură
vorbele sfinte din cer coborând,
gustară paharul de fiere şi ură
şi râuri de sânge lăsară iertând.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec tulburător

cum creşti ameţitor în templul meu
de carne aflată-n amurgul roşu, minunato
intrată pe poarta dimineţii, tulburător cântec
se ivii în inima mea mărită de întrebările
nebunului hamlet şi ale temerarului icar?
de-atunci, sunt viscolit de zăpezile jucăuşe
ale îngerilor tăi dolofani ce alunecă undind
pe gleznele tale şi pe cristalul meu aburind.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec tulburător

cum creşti ameţitor, minunato
în templul meu de carne
aflată-n amurgul roşu,
intrat pe poarta dimineţii,
-tulburător cântec-
se ivi în inima mea
mărită de întrebările
nebunului Hamlet
şi ale temerarului Icar?
de-atunci, sunt viscolit
de zăpezile jucăuşe
ale îngerilor tăi dolofani
ce alunecă undind
pe gleznele tale tari
şi pe irisul meu aburind.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge uşor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l ţineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminţei ce nu ştie
când va naşte lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
şi cade ucis de propria lui îndoială

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!