Poezii despre intimitate și prietenie
poezii despre intimitate și prietenie.
Intimitate
Un mândru cer de toamnă roșu și clar tu ești,
Însă tristețea-n mine se-nalță ca o mare,
Când scade în reflux pe buza mea-ntâlnești,
Tăioasa amintire a fructelor amare.
Zadarnic mă mai mângâi pe pieptul leșinat,
Prietenă, ce cauți este un loc prădat,
De ghearele feroce și dinții de femei,
Nu-mi căuta inima, mâncată e de lei.
Mi-e sufletu-n castel de lume năpădit.
Aicea se ucide, se-mbuibă de alcool!
O boare învelește grumazu-ți dezgolit...
O, Frumusețe,-ai vrut-o, tu bici necruțător,
Al sufletelor noastre, cu ochii de văpăi,
Arzând aceste resturi uitate de călăi!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prietenie
Noi nu ne știm. Mă gândesc la acele zile
când, pierduți în timp, ne vom întâlni,
în nefericita noastră intimitate.
De fiecare dată ne-am despărțit
fără să ne luăm rămas bun,
cu regrete și scuze de la distanță.
Nădăjduiam să ținem pasul unul cu altul,
fiare vânate,
vânători în vârstă,
pentru a sprijini lupta
din afara noastră.
Reticențe îngrozitoare,
pauze amețitoare și insurmontabile,
au spus, în confidențele noastre,
să eludăm contactul și inutila desfătare.
Ceva ne-a rămas dintotdeauna,
mândria amară,
de a nu ne lăsa pradă simțămintelor noastre,
chiar dacă întotdeauna ne-a lipsit ceva.
poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea întâlnire
liliac de ianuarie
suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu și timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au așezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosițelor
un ultim început?!
mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiță cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-și soarele
prietenul de joacă... tovarășul de sfârșit
! n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimitate
Aducându-ne aminte
De unde am plecat
Amintiri au fost multe
Am plecat și le-am lăsat.
Am venit, din îndepărtatul sat,
Fără asfalt, cale ferată,
De la cei care ne-au îndreptat
Spre o viață luminată.
Trimiși să-nvățăm carte
Ce să știm, niște copii
Cu greutățile toate
Le înfruntăm în fiecare zi.
Cei dragi ne-au fost de ajutor,
Ne-au sfătuit să'nvățăm
Ca să ne fie mai ușor
Acolo unde lucrăm.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptea elegie
Să nu mai fie nici o chemare; nu chemare, glas matur
să fie firea strigătului tău; și-ntr-adevăr,
ai fi gata să strigi limpede cum strigă pasărea
când primăvara-n urcuș o înalță, aproape uitând
că ea e-o vietate-ngrijorată, nu numai o inimă singură
pe care-o aruncă-n azur, în intimitatea cerurilor.
Ca și pasărea ești gata și tu să chemi
în așa fel ca, încă nevăzută,
prietena să te găsească, prietena în care-un răspuns
se trezește cu-ncetul, se-nviorează când îl asculți
arzătoare-nsoțind simțirea ta îndrăzneață.
Și trebuie să-nțeleagă primăvara că pretutindeni răsună
o Bunavestire. La început
o-ntrebătoare trezire pe care o-nconjură-n depărtări cu tăcere
o zi limpede ce încuviințează.
Pe urmă treptele-n sus, trepte de strigăt în sus, spre visatul
templu al viitorului ; pe urmă trilul, țâșnire
pe care-n havuzul impetuos îl ajunge din urmă
revărsarea-ntr-un joc promițător. Și-n fața lui vara.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre intimitate și prietenie, adresa este: