Poezii despre invidie și iubire
poezii despre invidie și iubire.
Cântecul bun
Acestei cărți în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieții mele țintă?
În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?
- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleștar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,
Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiții toți din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu doar acei care ne invidiază
Nu doar acei care ne invidiază sau urăsc
Ne trasează limitele și ne asupresc; cei care ne iubesc
Ne limitează nu mai puțin.
Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toate
Iubirile, libertatea înghețată din înălțimile
Vidului. Dorind puțin,
Omul are totul. Nedorind nimic,
El este liber. Neavând și nedorind,
El este egal, deși doar om, cu zeii.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Copiii care se iubesc
Copiii care se iubesc se-mbrățișează în picioare
Lângă porțile nopții
Și trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Și numai umbra lor
Înlănțuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia și disprețul lor și râsetele și invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în italiană.
Ecce homo - Invictissime
Dragostea nu face rău.
Este cheia către împlinirea deplină.
Numele ei este Victoria.
Cine o cinstește va avea slavă,
cel care o disprețuiește va pieri.
Îi place să fie răbdătoare și generoasă.
Nu cunoaște invidia,
și nu se laudă.
Cel ce iubește,
Nu își caută propriul interes
Și iartă greșelile celuilalt.
Este întotdeauna
Înțelegător,
Încrezător,
Rabdator.
Nu se uită la lucrurile vizibile,
Ci la cele invizibile.
Acestea sunt regulile din spatele marelui puzzle.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din volumul de versuri Între Glorie și Decadență (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi iubită
Muriși, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez,
Și crin în mănăstire sfârșitu-ți-ai viața...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te știi iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îți vine, dar lacrime cerești!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăiești!...
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirat
de nurii tăi expirați de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap și mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiții
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în fața
unui salcâm înflorit în grabă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atica
Urăsc orice piatră și invidiez
orice bucată de materie;
n-apuc să mor și înviez
și mi-e urât și mă sperie
liniștea sinelui lor
strâns cu însuși în brațe...
N-apuc niciodată să mor.
Am fețe, am fațe,
am ochi, ochiuri de apă
în care se azvârle Ofelia, nebuna,
și nimeni n-o scapă, nimeni n-o scapă,
n-o trage la sine nici luna.
Să se iubească deci sinele cu sine,
singuratece cu singuratici,
dar ia-mă Doamne tu pe mine
Și du-mă în țărmurii mării, în Atici...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul din care vin
în locul acela copilăria nu se sfârșea,
era locul unde speranțele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu își tulbure nimeni credința,
diminețile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile, se făleau cu pozna lor,
zâmbeau tuturor,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
tinerii aveau rostul să descopere lumea, să o iubească,
și să-și promită că nu vor uita locul unde
speranțele deveneau fructe nobile.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște de beton
Ne privim ca niște fiare
Din zăbrelele murdare
De invidie și trufie
Răstignindu-ne între noi..
Cu himere de eroi
Prefăcuți de măști
În ucigașe găști
În ireale zile de Paște
Ce ni le creăm
Si mereu uităm
Să mai simțim si să iubim
În betonul ce-l preaslăvim..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legendarul Dragobete
Legendarul Dragobete
Curge-n pană fermecată,
Ce-o țin fetele la bete,
Legendă îndepărtată
Despre craiul Dragobete.
Din pruncie s-a dus vestea
Că era mândru ca Soare,
Dar mamă aspră, Dochia,
L-ascundea de fată mare.
Crescând, se făcea mai frumos,
Cu ochi ca cerul, păr bălai...
I se spunea și Făt-Frumos
În al iubirii, dulce grai.
Dochia, mamă geloasă
Pe fete curtenitoare,
Își mâna fiul de-acasă
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Literatura de azi / Sertarul Scriitorului Român, Legendele Primăverii (22 februarie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre invidie și iubire, adresa este: