Poezii despre monumente și tristețe
poezii despre monumente și tristețe.
Unui defăimător din afara Țării
Trist cartofor, tu, monument de ură
satyr drapat în giulgiu vișiniu
cum vii să faci tu ordine-n cultură
mai bine-ai vinde nasturi și rachiu
mici echimoze-s ochii tăi de fiară
rînjești ca rîia, hoț, cu colții răi
mefiboșet gîngav și fără țară
răufăcător ești tu, cu toți ai tăi
te-ai lăcomit din plin, aveai de toate
stăteai pe roze-n caldul tău bîrlog
și totuși, te mînca în fund și-n coate
și ai sărit la creastă, pintenog
să răstignești o nouă sanctitate
la care eu, de-un secol, mă tot rog!...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizibilitate redusă
De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăștiind cenușa,
grațioase, șapte luni pluteau în derivă
și ultima dorință aluneca odihnindu-și brațele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viața mirosea a varec răvășit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeții, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul eroilor
Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse,
Ce luminează viețile lor stinse,
Rugi înalță-n orșice moment.
N-a fost un singur contingent
Jertfit pe câmpurile-ntinse...
Le-au ridicat un monument
Cu flori și lumânări aprinse.
Soții și mame sunt cuprinse
În profundul sentiment
De doruri grele și tristețe,
Ce le stă săpat adânc pe fețe...
Le-au ridicat un monument.
rondel de Ioan Friciu (22 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea, mâhnirea sau umbra nucilor
cafeaua-nvolburată într-o cană
o rugăciune-n strană
un pian
rostogolindu-se pe scări de porțelan
parcă adie la fereastră
o pagină de testament
o piatră dintr-un monument
sau un grăunte de nisip
care se-ncurcă-n rămășițe
băgate în cuptoare
vreți
să ne lipsim și de poeți?
și totuși
ce se-ntâmplă, oare?
nimic
e doar cafeaua-nvolburată într-o cană
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1971
Doi oameni au pășit decis pe lună
Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe și prin arta ce visează
Și șlefuiește, ce-au putut să vază-n
Nedeslușit noroc? De aventură
Și har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Și hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfințire
Primesc. Sporește-n toți mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit și vrednic. Energie
Sporită risipește. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-acești prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiți cântată,
E monumentul lor, eternă, una.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să fie flori
Ce preocupare prostească
Să inventezi relații,
Aspecte și gesturi.
Să cauți răspunsuri neașteptate
La întrebări nerostite.
Să-ți dai chiar întâlnire
Oriunde într-o cafenea
Sau lângă monument
Ca să fie flori...
Sau nu neapărat.
Să inventezi sensibilitate și voluptate,
Și chiar gelozie și iritare,
Iar apoi regrete.
Ce preocupare tristă -
Să inventezi posibilități
Care nu sunt și nu vor fi.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Best friends
începutul este întotdeauna cel mai frumos moment
aș vrea ca viața mea să fie un amalgam de începuturi
reconstruite într-un monument
gravat de promisiuni
și de săruturi
am plâns când inima s-a frânt în două părți
eram proscris să bântui pe oceane
în mijlocul acestor hărți
Ahab visând în hăul
gropilor Mariane
sfârșitul este întotdeauna cel mai trist moment
rămâi cu mici frânturi din începuturi
iar timpul lasă durerea ornament
ascunsă după măști și scuturi
te port medalion
first end
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând printre dalii
o foame încordată cu exaltări și viziuni
mă încearcă iar să nu mă simt înfrântă
de boală de tristețe de negre minciuni
de singurătatea urâtă și cruntă
nu sunt confuză cu dorințele mele
știu ce vreau de la lumea sublimă
am planuri mari să zbor către stele
indiferent de anotimp de climă
monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
cu fină migală lucrez la detalii
lumina grăiește în privirea adâncă
reflexe colorate scoase din vitralii
în grădina fermecată minunile rezistă încă
împăcată fericită dansez printre dalii
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul vieții
Cu tandreți și mângâieri
Faci tristețea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deși este... de-astă vară.
Afară e frig și ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere și din zgură.
Nu distanța, evident,
Este rodul despărțirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.
Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viața grea,
Nu ne duce în ispită.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre monumente și tristețe, adresa este: