Poezii despre munți și turism
poezii despre munți și turism.
Turism
Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...
Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mare
Vine vara pe cărare
Și cu ea vacanța mare.
Toți copiii strigă: uraaa,
Să înceapă aventura!
Marea valuri își agită
Ca și cum ar fi vrăjită
Și-l vedem pe Nemo parcă
Ifruntând furtuni pe-o barcă.
L-om urma, să fie clar,
Pe-un vapor imaginar
Unde Dick Sand pe noi toți
Ne va face mateloți.
De la mare, sus la munte
Vom urca pe piscuri multe.
Nu vom fi simpli turiști:
Ne fom face alpiniști!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turiști
De la ei trebuie să te aștepți doar la vizite de condoleanță.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afișează figuri triste la Zidul Plângerii
Și râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morții noștri renumiți
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Și la Muntele Muniției.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noștri dragi
Și le curg balele după fetele noastre puternice,
Și-și atârnă chiloții
La uscat
În băi albastre, răcoroase.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telegondola
Îți fuge gândul undeva departe
Spre-acel loc magic din această lume
Cu ale lui canale întortocheate,
Veneția, orașul cu renume.
Acolo sunt gondole minunate,
Cu forme zvelte, bine definite,
Care din zori de zi și până-n noapte
Plutesc ușor pe ape liniștite.
Dar tu te deplasezi numai prin aer
Și bucuria ta e foarte mare
Că nici turistul nu mai este fraier
Să urce sus pe munte pe cărare.
Totuși, ești mândră că nu ai nevoie
Nici de prăjini de împins, nici de proptele,
Căci ai ales cândva de bunăvoie
Să fii și tu gondolă, însă..."tele".
poezie de Octavian Cocoș (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealu' meu de pe cer
de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alții pe când
își mai exercita facultățile vitale și când era beat
de îndrăgibil
dincolo de munți și păduri
dincolo de dracule noctambule
și de certuri pe nația
lu' mama lu' Dumnezeu
de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudățenii cu fițe turistice
sunt eu și tu și toți care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie
de unde vin singura viță nobilă
care ne adeverește e pâinea
și sarea pământului
[...] Citește tot
poezie de George Asztaloș din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George Asztaloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geograful
Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.
La munte când se duce să schieze
Se mai oprește-n pantă pe furiș
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiș.
Când pe la deal și-a început voiajul
Și ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.
Nici la câmpie nu se potolește
Deși nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zărește
Găvane, crovuri, padine și loess.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedenii
Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi și mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveștilor de dor.
Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinț ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că știu eu: cu ea, s-a înecat!"
Și, Doamne, ce mai ceartă! o oră a durat.
S-au potolit în fine! și-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, știu: a fost la ăla și-n paișpe l-a durut!"
Cutremur! Val seismic! Furtună și tornadă!
S-a speriat și norul, ba chiar întregul munte;
Așa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre munți și turism, adresa este: