Poezii despre nefericire și viață
poezii despre nefericire și viață.
Poți tu să fii zilnic fericit
dacă toată viața
ta
nefericirea ai trăit...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelei
Privirii tale-am fost plebeu
Și nu am vorba răsucită;
De ești cumva nefericită,
Nefericit mă simt și eu!
Mă rog la Cer mereu, mereu
Să ai o viață liniștită;
De ești acuma fericită,
Să știi că-s fericit și eu!
Eu nu mai am nicio ispită,
Acuma nici nu-mi este greu...
Să fii tot timpu-ndrăgostită,
Aceasta îți doresc mereu...
Și dacă ești tu ești fericită
Să știi că-s fericit și eu!
poezie de Dumitru Râpanu (1995)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martor sub acoperire
Poetul a murit!
o vreme
Poezia a rămas cu el
singurul martor sub acoperire
care denunță public dramele
și nefericirile lui și îi mai ține
de urât
în nopțile sumbre
dar și Poezia pleacă
la un moment dat
în viața și în moartea
altui Poet
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful lui D.A.F. de Sade, cel arestat sub toate regimurile
Trecătorule,
îngenunchează și roagă-te
Aproape de cel mai nefericit dintre oameni.
El s-a născut în secolul trecut
Și a murit în secolul acesta.
Despotismul cu frunte hidoasă
Cât a trăit s-a războit cu el:
Pe vremea regilor acest monstru odios
I-a luat în stăpânire întreaga-i viață;
Pe vremea Terorii despotismul a reapărut
Și l-a împins pe Sade pe marginea prăpastiei,
Pe vremea Consulatului despotismul a renăscut
Și Sade îi este și astăzi victimă.
epitaf de Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uit să trăiesc
Ai ochii plini de mine,
și mă doare
că nu pot să-ți șterg
această nefericire,
mă doare
că nu mai vezi marea,
florile, cerul...
Mă doare
că te doare,
și strâng atâta nefericire
în mine,
încât uit să trăiesc...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nevoie îngrozitoare
unii oameni pur și simplu caută
nefericirea, au darul de a o extrage
din orice situație existentă
vânând orice slabiciune
orice eroare insignifiantă
pentru ca apoi apoi să devină ei înșiși răutăcioși
și răzbunători.
oare ei chiar nu realizează
că viața
este atât de scurtă?
și să o mutilezi
în halul acesta...
nu va exista niciodată
niciodată
vreun mod
de a recupera
toată această
risipă inutilă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Toată fericirea din lume
Izvorăște dintr-un suflet altruist,
Și toată nefericirea,
Din dragostea de sine.
La ce bun atâtea vorbe?
Prostul urmărește propriul interes
Și Buddha se dedică interesului semenilor
Trăiește tu însuți diferența!
poezie de Jean-Francois Revel din Călugărul și filozoful (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele oamenilor bătrâni
În trupurile lor uzate, zdrențuite,
stau sufletele oamenilor bătrâni.
Sunt atât de nefericiți sărmanii,
atât de apatici datorită vieții jalnice pe care-o duc.
Cum tremură de teamă că-și vor pierde-această viață...
și cât de mult o iubesc, acele suflete descumpănite și contradictorii,
stând jumătate tragici, jumătate comici
înăuntrul pielii lor ridate și jerpelite.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Și nopți adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Și sunt minciuni care ridică,
Sunt împărați, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ține
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Și negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Virgil Carianopol din Elegii și elegii (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nefericire și viață, adresa este: