Poezii despre plâns și vulcani
poezii despre plâns și vulcani.
* * *
nu stinge, Doamne, întunericul din mine!
este plânsul nesfârșirii pe care ai uitat-o aprinsă
la moartea vârstei când nu știam
că viitoru-i vulcanul cu a cărui lavă îmbătam iluzii.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere de mamă
Durere în suflet de mamă,
Vulcan irosindu-și plângerea în cuvinte
Încărcate de non-sensul trăirilor.
Zvâcnesc tâmplele de durere,
Plânsul interior este sugrumat,
De ramurile amintirilor
Pe care au crescut fluturi de gheață.
Caut revenirea la mama-materie,
Trăind în anonimat.
Nu mai vreau să simt
Cum îmi picură-n suflet
Lacrima despre care au tot scris poeții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pojar
Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Și din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise și de ani.
Din veri de vis m-am înălțat
De vară, spre a fi bogat
Și-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.
Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt și vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pescărușii plâng
Dar lacrimile lor cu marea se unesc,
Spre a spăla nisipul cald și sângeriu,
Pe care, ca o pată se ivesc,
Apoi se-ntind pe cerul vinețiu
Țipătul lor cu vântul se unește
Și în vulcanii, izbindu-se, se-nalță
Pulsând în înălțimi... însingurare,
Din viața mea, mai dă-le-un strop de viață!
Ei vocea sufletului nostru sunt,
Ei sunt iubirea noastră pe pământ...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai oprit?
De ce aici, o clipă, te-ai oprit?
Ți-s aripile grele de-așteptare?
Sau zborul tău, deodată-i mărginit
Sau bătrânețea sufletului doare?
Te-ai înfrățit cu vântul și în zări
Ți-ai avântat ca un vulcan în noapte,
Zâmbești deși, la tâmple ai ninsori,
De tine infinitul nu-i departe
Ai poposit aici doar pentr-o viață
Ai suferit, ai plâns sau ai cântat
Aici, unde nimic nu se învață,
Unde nimic nu e adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.
Se tânguie copaci... și plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.
Gene de ploaie se unesc
Cu tunete și sentimente.
Vulcani, sub tălpi, își prelungesc
În vis, dorințele ardente.
Și iar mi-i fulgerul pământ
Și-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Și-un ultim semn de întrebare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Stupca
Bădiță Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu pașii mici.
Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...
În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani și temniți reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.
În tine au strigat amar de voci
De schingiuiți de lanțuri și butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!
Tu ai știut din bezne și surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Și dragostea pământului străbun.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu Any
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine
Cu-n univers de lacrimi! Ai plecat!
În umbre dulci, chihlimbării poeme,
Cu pașii tăi șoptiți ai desenat...
Vezi?! Vântul bate... Îngeri de aramă
Vin să-ți sărute tălpile de foc...
Iubirea mea ca un vulcan, emană
Un cald poem... dar n-am avut noroc...
Tu ai plecat în alte universuri
Și rătăcești de-acum pe țărmuri stranii.
Nu-mi mai auzi nici ruga și nici plânsul...
Uite cum plouă! Vezi?! Mă-ntorc la tine!
Așteaptă-mă ca vin, iubită Any!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile sunt doar ca ele
Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.
Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.
Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plâns și vulcani, adresa este: