Poezii despre poezie și tipografie
poezii despre poezie și tipografie.
Opțiunea editorilor
În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioți
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca și ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecții de istorie și de geografie.
Mai târziu, devenind adulți
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuși, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
și, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Mă scutur de șabloane
și pun mâna să scriu
ce-mi trece prin locașul
unde alții au idei,
iar eu - soluții
și idealuri crețe.
Cuvântul e litera cu literă
ce îl frământ în gând
și-mi iese versul crud...
din suferințe nedospite,
cu sânge rece.
Tiparul nu mă vrea
fără arvună...
S-a șmecherit zețarul
împăturind dolarul.
Pe foi igienice
și tot o să apar!
Stihul și banul
se iau febril de gât...
Se zice că post-mortem
[...] Citește tot
poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de urmărire
căutați-l
în afara frontierelor
inteligenței sănătoase
în inima câinelui
care nu știe ce sunt oasele
în ochiul de laudă
al celulei
singurul ochi vizibil al Providenței
pe coala de hârtie
ruptă în bucăți
(arsă la timp în scrumieră)
în acel da forțat
în acel nu extras
acolo unde la stânga
se lovește de la dreapta
[...] Citește tot
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrarea într-o zonă
de turbulență îi aducea aminte
că nu mergea pe drum cu mașina
ci zboară la înălțime mare
deasupra unui continent plin
de foi tipărite cu poezii
pentru cei care trag iubirea în casă
și-o așează la loc de cinste
tremura odată cu avionul
era o vibrație în tril de ciocârlie
și bagajul plonjează de undeva
în brațele sale încleștate în cerșitul
milei izbăvitoare de deasupra cerului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
(nu e poem)
ca să întreci un poem,
îți trebuie o zi de ieri,
un refuz ca două palme peste Cuvinte
și, firește, să scoți din scenariu
sângele.
la aseară 7,
la doar patru metri rari,
din colțul tipografiei dezafectate
de pretenții rimate,
a început lucrul soarelui cu ploaia,
o cutie cu acuarele
în arc.
apoi s-a dat mai încolo,
să adoarmă după niște blocuri.
a plecat
zbor somnabul
în susul târziu.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preambul la lansarea vol. propriu, "PILULE ILAuRIANTE"
Azi, lansând tipăritura
Ce ridică sus umorul,
Fi'ndcă nu mi-am luat armura
Dați în mine cu toporul.
Dacă observați în carte
Vreun catren făcut aiurea,
Nu doresc să-mi țineți parte,
Dați în mine cu securea.
Fără altă-alternativă
Eu arunc în ring prosopul
Voi, să puneți de-o colivă,
Folosiți chiar târnăcopul.
Și săpați la rădăcină,
Denigrați-mă că scriu
Epigrame de duzină,
Îngropându-mă de viu.
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers
Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul și infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de deslușit.
Versul e însuși sufletul nostru
Tipărit, cu prețul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Ești din ce în ce mai pustiu
Și mai gol,
Căci sufletul ți se transpune
Dureros și tăcut pe hârtie.
Și astfel rămâi fără el
Atunci când îți scrii
Ultimul vers.
poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Anul Nou
Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Și nu vreau să închei anul, cum mă știți, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopții-mbrățișată cu un blond.
Și mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-așa, pocnind din dește. Și să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste și să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!
Să am bani, să nu mai chițăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că așteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Și înjur și eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.
Și-aș mai vrea să plec în Franța, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veșnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieții, cu voi vreau să-mpărtășesc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul MCMLXXIX
Dacă este ceva ce contează acum, în aceste cuvinte groaznice prin care trecem, este
Pauza tipografică dintre titlu și primul vers, având greutatea unei iubite supărate,
Fiind o pauză necesară, o liniște care depășește cu mult granițele emoțiilor unui tânăr
Gata să înceapă să își intre într-un rol care va deveni, cu timpul, rutină în iubirea-i.
Și ce mai contează după aceea, în corpul poeziei care, iacă, se târăște, este încăpățânarea
De a scrie în strofe a câte patru versuri pentru a da, intenționat, falsa impresie la prima
Vedere a cititorului că această poezie este scrisă în vers clasic, mai mult, că este un sonet
În care se vorbește redundant, deci liniștitor, despre iubire și nu numai despre iubire.
(Aici cititorul face o lungă speculație legată de titlu și așa mai departe). În continuare
este de urmărit greutatea scriitorului (să nu-i zicem poet până nu cântă iar cocoșul)
de a menține vie atenția cititorului, fie el unul avizat, în acest timp al poeziei de față;
este greutatea de a-l face să priceapă că se desface în fața lui actul scrierii resort cu resort.
Orice cuvânt desfăcut aici, mânjit cu vaselină pentru a funcționa mecanismul întregului,
este o armă în sine; și iată cum datorită punctului în care s-a ajuns poezia devine
banală, redundantă (s-a mai folosit acest cuvânt aici), falsă deloc liniștitoare și nu doar cea de față.
sonet de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poezie și tipografie, adresa este: