poezie şi vamă

Ninge cu versuri îngheţate

Eminescu s-ar întoarce
România însă nu-i
stau la vamă nişte Parce
sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i
teii i-au sacrificat
cerul este-al nimănui
nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat
stau la vamă nişte Parce
ca poet la mine-n sat
Eminescu s-ar întoarce

Doamne poezie nu-i
nici pe Prut nici pe Bahlui

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rima-nfiptă într-un cui

Plouă crud cu ape tulburi, inocente paranteze
Ancorează-n zbor de fluturi, rime grele-n antiteze,
Un mănunchi de vorbe goale, adunate-ntr-un buchet,
Mă apasă pe vocale şi nu pot să fiu poet...

Ce simt azi, ce mă frământă, se va scrie într-o carte,
Despre inima mea frântă, veţi citi dup-a mea moarte,
Şi n-aş vrea ca să vă doară, nici să mă compătimiţi
Nu va fi întâia oară, când vă rog să mai glumiţi

Despre ziua cu cafele, despre zâmbete cu dramă,
Colorate cu manele, şi stocate într-o ramă,
Poezie fără rimă, sau orice cuvânt nespus
Pot să poarte a mea vină, pentru că nu m-am supus,

Să vă scriu cu pana verde poezii cu rimă snoabă
Într-o lume care pierde toate vorbele-ntr-o boabă,
Pentru că îi este frică să îşi ţipe cu afront
Prea mirabile dorinţe moarte-n cui cu vârful bont.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de carte

Tot mai vânăt, murgule, e ceasul
la întorsul ultimului drum.
De când batem vămile cu pasul
ţi-ai tocit potcoavele de fum.

Alelei; de cât amar de vreme
am pornit cu tinereţea-n şa
să culegem stele şi poeme
din văzduhul albăstrind abia.

Iată, gârbovi ne-am întors în lume,
neguri am adus în amintiri,
pe rugina laurilor brume,
în caiete mari neîmpliniri.

Murgule, să-ncepem a ne strânge,
fruntea-i umbră, mâna a-ngheţat.
Azi vor înflori trei stropi de sânge
pe năframa cui ne-a aşteptat.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatie postmortem

De care cer mai eşti cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ţi de lut,
că nu s-au inventat canoane
şi nu inţeleg cum ai putut...
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâşâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină...

chitara-ţi plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevesteşte nimeni zboru-ţi mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
ştiu bine că nimeni nu te-a priceput...

şi-ai ales o zi ca orişicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naşte-ncet din fiecare
când toţi murim de-acelaşi nor răpus!

de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Tu mă desfaci petală cu petală
De parcă-i vrea destinul să-l descoşi,
Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală
Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioşi.

Şi mă destrami, cum frunza se destramă
Sub palmele de brumă-n nopţi târzii,
Mă modelezi în lut păgân dând vamă
Din trupu-mi alb, iubirii, poezii.

Mă despleteşti cum nopţile de visuri
Se risipesc sub brizele din zori,
Şi mă aduni cu pumnii din abisuri
Să mă-mpleteşti, apoi, între culori.

Şi nu ştiu ce descântece rosteşti
De-ajung din muritoare un mister,
Ascuns în versul ce îl scrijeleşti
Cu unghia ta pe coaja mea de cer...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glasul stins, măicuţă (aproape parodie după poezia "O,mamă" de Mihai Eminescu)

Cu glasul stins, măicuţă, din mult trecute vremi,
De sub pământul rece, să trec vama mă chemi.
Către tine întind mâna, dar nu voi ca să ajung,
Fiindcă viaţa e doar una, după ea nu vreau să plâng.
Mai lasă-mă, bună mamă, în viaţa care o am,
Şi-ţi promit, de bună seamă, c-am să vin peste un an.
Vom fi iarăşi împreună, tu la piept să mă-încălzeşti.
Voi lăsa şi eu în urmă, multele plăceri lumeşti.
Cerul ne va fi lăcaşul, în care vom veşnici,
Pământul va fi oraşul, după care vom tânji.
Un timp, stele luminoase. După ce vom străluci,
Precum Hristos înviase, viaţă iar vom dobândi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peretele care cade

înspre afară
îl vom propti abia către vară
intenţia
contează mai mult decât păianjenii mici
cu gura plină de tencuială

ce urcă obraznic aici într-o nară (?!) vânos

narativă când vine spre tine
câinele din vecini să latre a fiere
în ştirb
sosirea noastră din ro
mânia precară prin vama cenad
înspre afară
...
afară din trup şi din suflet
din poezie no
biliară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă noaptea cu parole

După amiază de doi bani
Când zvârl în jurul meu cu vise
În urbea în care mie mi se
Întinde o cursă peste ani

Înfloresc grădina merii
Sângele a porins să fiarbă
Cu neliniştea din iarbă
Şi cu ciutele tăcerii

Cărăbuşi şi libelule
Într-o ţară unde hot
Curge timpul îndărăt
Şi mă caută patrule,

Cer un ultim armistiţiu
Sub castanii de aramă
Und dau timpului vamă
Rimele de exerciţiu

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe mirosind a toamnă

Merg cavalerii nopţii să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopţii şi, nu fi tristă, doamnă!

Pe uliţa din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.

Ne plouă în privire, ne plouă şi în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândeţe în trupul ei plăpând.

Să amânăm tristeţea în nopţile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Şi spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!