suflet şi superlative

Cuplu perfect

Ea - Stradivarius
El - Paganini...
Pe corzile sufletului ei
rezonează cele mai
frumoase acorduri
ale dragostei...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă a iubirii

În seara aceasta
nu te voi mai lăsa
să curgi inutil!
Te voi culege
ca pe boabele de mărgăritar
cele mai de preţ
ale sufletului meu

poezie de Iulia Mirancea (29 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intotdeauna exista

îmi îngheţaseră mâinile
mă vânau cele mai necruţătoare gânduri
îşi ascuţeau în mine ghearele obsesii
mă răneau
şi nu era nimeni pe aproape

anotimpul delira în albe crizanteme

întotdeauna există şi mai rău suflete îmi ziceam
privind cum întunericul îmi cade la picioare
dezolant
fără explicaţii
ca un monstru răpus de nevedere

întotdeauna există o altă durere
şi o lumină care nu întârzie mai mult de o viaţă

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă căuta

Te urăsc
pentru că ai ştiut
să îmi dăruieşti
cele mai fericite clipe,
dar şi cele mai triste.

Te caut mereu,
ştiind că acum te-ai cazat în alte suflete,
căutându-mă...

Nu vei găsi acolo
decât uşoare plagieri
şi ieftine imitări.

De când te-am pierdut,
cioburi de mine sunt peste tot...
Dacă te mulţumeşti cu ele,
rişti să fii urmărit de amintiri
care nu te vor lăsa să uiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (5 mai 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâm sfânt

Scriu pe apă versuri
Scurse din nisipuri,
La o margine de valuri.

Din peniţă se preling
Stropi de apă fini,
În marea fără contur.

Cuvinte-au naufragiat,
Pe insule-ndepărtate,
În pământuri lichide.

Gânduri s-au evaporat
Printre palmierii,
Umbre de aburi.

Au rămas doar unde,
Cele mai adânci,
Căzute din suflet;

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti, sunt!

Eşti,
fără să-ţi invoc fiinţa.
Îmi locuieşti sufletul
cu plinătatea inimii tale,
curăţindu-i ungherele prăfuite.
Sunt,
fără să-mi ştii visele.
Îmi respir fericirea
sărutându-ţi paşii rătăciţi
prin inima mea.
Eşti,
fără să număr clipele.
Îmi dăruieşti infinitul
temerilor tale cele mai ascunse,
să le pastrez sub pernă.
Sunt,
fără să-ţi rănesc zborul.
Iţi ocrotesc chipul
privindu-ţi obrajii istoviţi
de săruturile mele.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Barari
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lanţurile care ne strâng sufletul se alcătuie din picăturile de venin
cu care ne-am trezit din nou în zori, pentru că am uitat
să le încredinţăm asfinţitului! Am uitat sau n-am vrut:
răzbunarea ne-a părut mai apetisantă!
Cele mai dureroase lanţuri din câte există pe Pământ
sunt lanţurile plăsmuite din propria ură!

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Căile, în cerc, ale Abydosului ceresc, le străbat
Şi întregul Spaţiu, cu cele patru tărâmuri, pe patru stâlpi aşezat,
Cu Porţile închise, Porţi zăvorâte bine
(Fie în Lumea Interioară sau Exterioară, faţă de mine).
Fie să le pot deschide cu braţele mele!
Sprintene, ca la un câine, îmi sunt picioarele,
Când sanctuarele de Dincolo le străbat, grăbit;
Zeul cu două capete de Leu, Trupul meu l-a hrănit;
Igan, însuşi, l-a aşezat în sicriu;
Sufletul meu este puternic şi viu.
Intrând prin Porţile spre Dincolo, trec
Şi pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci Numele meu este:
"Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea".

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu eşti setea
ce sapă tot mai adânc
fântâna din mine,
peste care
luna îşi aşterne fruntea
în fiecare noapte
scrijelindu-mi pielea
în mod repetat
ca şi când ar face cărare
îngerului meu păzitor...

Eşti străinul acela care
cândva
mi-a dăruit cele mai gustoase mere,
păstrând şi acum
pe buze
gustul dulce-acrişor
ce a prins crustă
pe sufletul meu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

Când peste-acoperişuri luna se ridică-n noapte
Şi tac şi cele mai uşoare şoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ţi vine niciodată.

Şi-atât de-abia simţit îţi dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe ţărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...

Şi taina stă cu degetul pe buze.

poezie de Nadeja Ştirbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!