suflet şi zgârcenie

* * *

Poartă către suflet
Sunt ochii mei;
Amari sau verzi,
Pustii sau locuiţi de tine,
Negri
Sau scăldaţi cu cer;
I-ai privit, zgârcit, adeseori
Fără să-nţelegi
Niciun adevăr.

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge zgârcit...

Ninge zgârcit pe străzi,
Privesc prin geam ca prin zăbrele,
Am atâta nevoie de alb,
Ca sufletul meu să se spele...

Slobozeşte, Doamne, fulgii de nea,
Să nu mai pice aşa zgârcit,
Am atâta nevoie de alb,
Pentru sufletul meu rătăcit...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge zgârcit...

Ninge zgârcit pe străzi,
Privesc prin geam ca prin zăbrele,
Am atâta nevoie de alb,
Ca sufletul meu să se spele...

Slobozeşte, Doamne, fulgii de nea,
Să nu mai pice aşa zgârcit,
Am atâta nevoie de alb,
Pentru sufletul meu rătăcit...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

De ce-ai cărat, risipitoare undă,
O moştenire-a frumuseţii-n spate?
Când a naturii lege se afundă
În inimi dezgolite şi curate:
De ce-abuzezi, zgârcenie nebună,
De bogaţia ce n-ai dat-o încă?
De ce, zaraf netrebnic, cânţi în strună
Esenţelor ce-n moarte se aruncă?
Purta-vei singur sufletul şi fala
Şi-ţi vei minţi încântătorul sine:
Atunci când firea-ţi va chema răceala
Cum vei răspunde... dur sau cu ruşine?
Cu tine, frumuseţea-ţi, îngropată
Să fie-ar trebui ca niciodată.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi bogaţi

M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Şi mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...

Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Şi tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăţie!"

Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul şi amarul,
Şi să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;

L-am dus grăbit spre locuinţa,
Spre raiul dragei mele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece şi avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Şi într-un vechi, micuţ bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor şi de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste şi amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet şi rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îţi răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine minte

De ai un pumn de aur
Nu vezi decât palate
Ce-ţi pasă ţie moarte
Că tu le iei pe toate.

Eu, de am o pâine
O împart şi la săraci
Tu lacomule te uiţi la mine
Şi mă trimiţi la draci.

Uiţi că binele făcut de mine
E milă şi o faptă bună
Pe când zgârcenia din tine
E ură şi minciună.

De ce voi suflete prihănite
Împingeţi omul spre pierzare
Alungaţi răul din a voastră minte
Şi să rămână doar uitare.

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii cântă în gheare de vultur

Credeţi că omul o să devină mai bun
După ce ne trece virusul ăsta nouă nebun
Şi-o să cântăm pe la balcoane iar
Cântecul sufletului auzit atât de rar

Precum ai vedea raza unui quasar
Venind spre tine să-ţi releveze senin
Că nimeni pe aici nu e rege pe spin
Înfipt ieri aproapelui cu chip de zar

Rotit după interese de omul avar
Copilului-nfometat sfâsiat de vultur
Pentru o nestemată ori pentru aur
Ce acum fără valoare nouă ne par

Cântând din suflet pentru a fii-n viaţă
În funia acestui virus ce ne învaţă
Că suntem atârnaţi precum o paiaţă
În mâna avarilor care ne înhaţă:

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea mea frumoasă

Tu, iubito, să-ţi scoţi bluza din prag
s-ating umerii, iradiaţi de remuşcări;
părul alintat de două mâini cu drag
să-mi aducă linişte şi înduioşări.

Cu coapsele feline şi sânii tăi avari,
spulberă-mi nimicnicia din casă,
o, cât eşti de scumpă, în taina ce apari,
minunea mea dorită şi frumoasă!

Şi mă regăsesc bine, şi devin poet,
în sărăcia-mi lucie de visător;
purificându-mi sufletul de orice regret,
din trecut, prezent şi viitor.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajul Cupidon...

Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hârjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor;

Cordeluţe şi nimicuri,
Iată toate-a lui averi...
Darnic când nu vrei nici una
Şi zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntâlneşti lipită-n file
Viţa-i galbănă de păr.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!