Poezii despre superstiții și știință
poezii despre superstiții și știință.
Protestul maimuțelor
Odată o maimuță din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit malițioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniți un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcați în plop...
Nu sufăr comparații cu tristul regn uman,
Sunt mulțumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aș deveni port-bâtă și nici informator;
Și cum progenitorii maimuță m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veți vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorțate și prunci lăsați pe stradă.
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu (1990, București)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre superstiții și știință, adresa este: