Poezii despre frunze, pagina 127
Îmi place natura toamnei
Poezia ei plină de culori,
aromele ei picante,
adierea ei caldă și liniștitoare
aduc mângâiere sufletului nostru.
Ar trebui să ne confruntăm
cu toamna vieții noastre
ca și copacii,
care pierd frunze,
rezistă frigului,
dar înăuntru rămân în viață.
Pentru că datorită lor trăim,
iar ei se vor întoarce la viață...
poezie de Eugenia Calancea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești...
Cântă liniștea pădurilor,
Dansează frunza copacilor,
Auzi ecoul păsărilor,
În contopirea inimilor.
Când iubești, cerul e plin cu stele,
Beculețe prinse-n clame grele,
Ochii îți sclipesc de fericire,
Mult îmi place să mă ții, iubire!
(dedicație pentru prietena mea, Claudia Ion, persoană cu dizabilități de gradul I)
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișează
Timpul nu are relevanță.
Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;
La margine de pleoapă, o stea
Sub mătasea pielii, o mare
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege și a unei regine
Atunci când mulțimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii își leapădă, împăcați, coroanele
În lacuri.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.
Ne unește
Te strig în suflet și mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupți de așteptare suntem
Înalt muniții și gândul pe culmi
Unde ești când vii să-mi spui
Să-ți pregătesc patul din stele
Și perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele
În noaptea noastră cea dintâi
Și visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet să rămâi
Icoana pură spălată cu rouă
Aud un foșnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Șoptește ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exiști sau tot o frunză eu sunt
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
și, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.
Nu știu de ce simt
că trăiesc un timp
străin și încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...
Culorile mă atrag, viclene,
și tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în șoapte,
în abecedare ale uitării...
[...] Citește tot
poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Philosophy
Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?
M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...
Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.
Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Sonetul adierilor de vant
Sonet iti scriu prin slovele uitate
Si sper sa cante-n el durerea,
Prin vorbe voi grai acum tacerea
Cuvintelor umile si curate.
Simt cum privirea ta in spate
Ma-mpunge bland, simtindu-mi vrerea,
Ultimul dulce pas si-apoi caderea
A neputintei lemne-ncrucisate.
Sonet, il scrie vantul pentru mine
Cu frunze vestede, cu flori de gheata,
Isi varsa-n el puteri divine
Rastoarna peste vers o noua viata.
Il vei afla, numai sa iesi afara
Deasupra mea, dreptunghiular, piatra de moara...
sonet de Alexandru Buturugeanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căzut din cer
Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.
Ochii adorm obosiți
și mâinile
caută (cu disperare) întregul.
Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputință să înțeleg ce vor...,
și fug.
N-am nici sânge atât de albastru,
să-și aducă aminte că sunt
vița unui neam
căzut din cer cu îngeri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!
Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...
Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...
Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...
Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre frunze? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze, adresa este: