Transilvania

Olteanca

Îmi spunea, cândva, tăicuţa,
Nu-s femei ca româncuţa,
Iară dacă-i şi olteancă,
N-o întrece-o ardeleancă,
Nici măcar o moldoveancă,
La cât este de focoască,
De iubeaţă şi frumoasă.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (11 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interpelare

Domnilor, nu-i clar?

Ca întotdeauna,

Problema nu-i

nici
Moldova

nici
Transilvania

nici
Ţara Românească

Problema-i

una
singură

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbele şi ardeiul iute

Că-s de miel, de ied, purcel,
De legume, peşti, viţel,
De găină sau curcan,
Gâscă, raţă sau fazan,
Bănăţene, olteneşti,
Sau că sunt ardeleneşti,
Ciorbele sunt mai plăcute
De-s mâncate cu-árdei iute.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia celor trei ţări româneşti

Motto: "Ştiu că sunt liber, dar simt că nu sunt." (Eugen Ionescu)

Dragostea nu poate fi îngrădită de cuvinte
Sârma ghimpată îmi străluceşte
doar
pe
frunte
În călimară
luminează
doar
otrava amintirii
Tatăl meu
a fost chemat
urgent
la
miliţie
Şi
sfătuit
să asculte
doar

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste şi blestem

Ia-ţi Ardealul în spinare
ţară dragă şi ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu

Ţară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă

Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ţi Ardealul în spinare

Ţară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ultima unire

Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
ţara asta iarăşi fierbe
supărată-i pân-la cer

Basarabia e tristă
şi Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist

Ce Moldovă şi ce ţară
ne înalţă şi doboară
Ţara noastră Românească
fără noi dar să trăiască

Că murind prin alte părţi
vom trăi cu-aceiaşi morţi

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Transilvaniei înviate

Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoş de la-nceput.

Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii şi cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.

Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire

E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă şi a Mire!

sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie + Geografie = Unire

E mândră-a noastră geografie,
Fiind cu ţara de-o fiinţă
Şi cu istoria cea vie,
Întru iubire şi credinţă.

Istoria-n devălmăşie
Cu-o fabuloasă geografie
Au dat acestei ţări contur
Şi-o înălţare în azur.

La Alba Iulia, Unirea
Cea Mare-a consfinţit ursita,
Când geografia înlesnit-a
Istoriei statornicirea!

Pentru c-aşa a fost să fie,
Aici unite-s pe vecie –
La Alba Iulia,-n Ardeal –
Istorie şi geografie.

[...] Citeşte tot

poezie de George Corbu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Transilvaniei durute

Dedicaţie lui Ioan Alexandru

Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.

Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părinteşti
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu braţele-n piroane bărbăteşti.

Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecaţii
În focul urii răguşind ficaţii,

Zbieraţi păgâni – românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelaţii
Şi-n învierea lui renasc soldaţii.

sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!