Poezii despre briză și viață, pagina 2
Așa te văd
O rază de lumină
În geana dimineții,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieții,
O pată de culoare
Ce ochii îi încântă,
Balsam de alinare
Când inima e frântă,
O briză răcoroasă
Ce arșița o stinge,
Priveliște frumoasă
Când plouă și când ninge,
Fântână de iubire
Profundă și curată
Portal spre nemurire
Și viață îmbelșugată,
Femeia ce-am poftit-o,
Din sferele divine;
Așa te văd, iubito,
Când mă gândesc la tine.
poezie de Octavian Cocoș (7 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În parc
Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori și copaci.
Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru și delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat
Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viața.
În anii mei cei mai frumoși,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieții.
Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La balcic
unde sunt turcii?
unde sunt tătarii?
unde s-au înhumat cafenelele?
unde bat iaurtul bulgarii?
unde e regina maria
debarcaderul, grădina botanică, inima
ferecată-ntr-o amforă?
unde
e tonitza și acuarelele? dar
cine sunt eu să împung
cu vârful creionului-minaret, ascuțit
de o briză puțin cețoșată,
clipele
viețile dumnealor
stelele?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Petale de trandafir
Și-a deschis ochii și s-a uitat la femeia lui,
Ca în prima zi când a cunoscut-o.
El a acoperit-o cu petale de trandafir,
Apoi a aprins soarele,
Pentru că razele lui ar putea s-o sărute.
A deschis fereastra și a venit briza mării.
Apoi ochii lui se deschid ca trandafirii care înfloresc,
Ca un curcubeu în nori.
Dragostea a sărutat viața și i-a mângâiat visul.
poezie de Eugenia Calancea (21 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fie ca soarele să-ți dea, ziua, mereu o nouă energie.
Fie ca luna, noaptea, să-ți refacă forțele cu blândețea ei.
Fie ca ploaia să-ți spele toate poverile de griji.
Fie ca briza mării să-ți aducă prospețime-n trup.
Fie-ți dat să umbli sănătos prin această lume
și să-i descoperi frumusețea-n toate zilele vieții tale.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samuel Gardner
Eu care aveam în grijă sera,
Iubitor de copaci și de flori,
Am privit adesea, în viață fiind, ulmul umbros,
Măsurându-i cu ochii coroana generoasă
Și ascultând voioșia frunzelor
Care, cu tremur, se strigau unele de altele
În tandre șoapte eoliene.
Rădăcinile îi crescuseră atât de larg și de adânc
Încât solul dealului nu-i putea refuza nimic
Din comorilor sale, îmbogățite de ploi
Și încălzite de soare;
Dimpotrivă, le ceda cu totul rădăcinilor viguroase,
De unde, în vârtej, erau atrase către trunchi
Și apoi de ramuri, intrând în frunze,
Pentru ca de acolo briza să prindă viață și să cânte.
Acum eu, locuitor în pământ, pot să văd
Că ramurile unui copac
Nu sunt mai mari decât rădăcinile sale.
Și atunci, cum sufletul unui om
Să fie mai mare decât viața pe care a trăit-o?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia aerisită
În odaia casei mele,
Cu ferestre și perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată,
Cu aroma din grădină
Și glăscior de la vecină...
Eu inspir și savurez,
Ambele le onorez,
Arunc privirile afară,
Văd lumini de primăvară,
Dulce e culoarea vieții
Și răcoarea dimineții...
În odaia casei mele,
Cu ferestre și perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, adio! Țărmul meu natal...
Adio, adio! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
poezie de Lord Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre briză și viață, adresa este: