Poezii despre cosmetică, pagina 2
Mă trag dintr-un gând
imaterial cu vorbe bune
sunt craiul de tobă cu dragostea
în drum serios și visător
mă uit la femeile de treflă
cu ochii verzi și obraznici
care mă sărută profund până ajung
palid în viața culturală
mă trag dintr-un vis cu lacrimi
lăsat pe etajera plină cu cărți
lângă o țigară cu urme de ruj
pe filtru lung și elegant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună
nu-i dimineața
un pumn mic a strâns atâta îndrăzneală
încât
chiar dacă-n frânturi de cuvinte
nu a plâns fața ta
știu!
pleopele încă-ți mușcă imagini
ferecate-n gânduri
suspine își deschid aripile
și totuși
încă mă uit prin fereastra ultimului tău sărut
și plec îngândurat
aveam urme de ruj pe-o încheietură
la o mână
nu-i încă deschisă încuietoarea, trecutului
trebuie să mă întorc neapărat
Meteorologul anunță:
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ruj
sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme și culori
potrivit intențiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
și de foamea
de o îmbrățișare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
își țuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
și se fălește cu un roșu
impecabil
zborul abia acum
începe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrăcat rupestru
Pierdut prin șoaptele de fum
In dune de dor cu trup de scrum..
Vântul mă duce și aduce
Mă așează să mă culce
In roua amintirilor.
Se aude cutremurător
Ecoul tocului răvășitor
Pe treptele tâmplelor
Fante de haos se deschid
Și cad in sarcofag, și ard
In picturi rupestre de ruj
Rămase pe o cămașă
Imbrăcată in fiecare seară
Din șifonier...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evaporări pluviale
Iubesc pe fiecare picătură a ploii ce-i cernută...
Poate a atins deja fostă iubită.
E-n parte o fărâmă de parfum evaporat,
Sau ruj din buze, ce s-a spart din sărutat.
Mă încânt de stropii ploii, fără vreo cadență,
Doar purtători de amintiri de pași, o esență
Spărgând oglinda de o gaură-n asfalt...
Ce m-a stropit cândva, în 'mbrățișări în asalt.
Mă ung cu picurii leșii, de ploi în peripluri,
Ce-au fost o cremă trupului în nisipuri,
Adânc rămas tipar, dar șters de val batant...
Ce-mi umple gol în inima-mi, cu loc vacant.
Mă spală picătura în lacrimă vărsată
De despărțiri, nevrut de plâns că era fată
Și mă las gol, să mă ud tot șiroaie
De aburinde dragi, ce tot ating... a ploaie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
liniștea înșiră culorile dimineții
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii
partea răsfățată își arată oja, rujul și rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă
cuvintele se mistuie-n spațiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri și spaime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aduc iubirea
în noaptea noastră de magie
scriu versuri pe perete
cu rujul ei de astă-vară
ne spunem minciuni frumoase
apoi ne sărutăm ascultând
dulcile consoane scoase
în momentele noastre de delir
aduc iubirea în cuibul nostru
de nebunii și fioruri
ne purtăm toată noaptea
în gânduri și îmbrățișări
apoi stăm îndrăgostiți
așteptând primele raze de soare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jalbă futilă
Prințesă! Gelozia-mi pe Hebe se abate
Cum stă pe ceașca care tu buzele îți moi.
Mă-aprind, dar din păcate n-am rang decât de-abate;
Pe Sèvres însă-aceștia nu-s zugrăviți nici goi.
Cum nu cânt nici cățelul bărbos, tot din păcate,
Nici rujul, nici pastila, nici tandrul joc de doi,
Și cum mai știu că dulcea-ți privire ți-o despoi,
O, blondă, pieptănată de o divinitate.
Numește-mă - Prințesă, al cărei râs plăpând
Pe mieii-n turme, gingaș, domesticiți, păscând
Și behăind spre-nalte deliruri pastorale,
Ca să mă zugrăvească Amorul, pana-i lungă,
C-un fluier într-o mână și dormitând la strungă -
Numește-mă păstorul surâsurilor tale.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiburi de iubire și dor
În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire și dor,
Întind mâna și-i prind,
Ne înălțăm în magicul zbor.
Legănați printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!
Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins și pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicați prin săruturi și-avânt
Ștergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea care va veni
Rozul sfârcului viclean
Să-l visezi, să mă dorești.
Să tai negurile nopții
Zburător, tu, din povești.
Să mă vrei așa cum sunt,
Desculță, fără cămașă,
Cu gânduri plutind pe vânt,
Fără ruj, așa, golașă.
Să îmi pierd în mâna ta
Panglicile părului.
Tu, pe flori de liliac,
Să m-așterni covorului.
În lumina dimineții,
Când se-ngână surorile,
Să ieși din iubirea nopții,
Sărutându-mi buzele.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre cosmetică? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cosmetică, adresa este: