Poezii despre nave spațiale, pagina 2
Mamă
Copil al meu din pântec, om al meu,
Mă chinuie dileme nesfârșite
Și nu mă pot decide și mi-e greu
Și nopțile mi-s albe, chinuite.
Firesc e să te-aduc în astă lume
Spre care te-am pornit și să te nasc,
Să te botez apoi să-ți dau un nume,
Dar, vai, câte pericole te pasc!
Va trebui să-nveți durerea ce e,
Să-ți iei din răul lumii și tu partea,
Să lupți pentru un crez sau o idee,
Ca în final să te aștepte moartea.
Mă tem acum că nu vei înțelege
De ce există-n lume ucigași,
De ce infracțiuni, fărădelege,
De ce perfizi și trădători și lași.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nave spațiale, adresa este: