vişine

Arcaşi necunoscuţi

Sângeră vişinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcaşi necunoscuţi
îmi trimit săgeţi otrăvitoare.
Îngerul morţii imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie electorală

Domnule senator
grupul nostru de ziarişti
ţine să vă felicite călduros
pentru succesul pe care l-aţi avut
în campania electorală
şi vă roagă să-i acordaţi
câteva minute
mai întâi ne-ar interesa să ştim
ce este materia
şi câte forme de existenţă are
apoi am dori să cunoaştem
care este raportul dintre spirit şi corp
şi dacă infinitul
poate fi intuit în natură
iar la sfârşit dacă puteţi
spuneţi-ne câteva cuvinte
despre frunza de vişin

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa japoneză

tocmai a răsărit cea mai frumoasă lună plină
(nu mă voi duce să o văd)
lângă mine
într-un fotoliu mic
acoperită cu o eşarfă albastră
doarme prietena mea
din vârful buzelor vişinii
până-n tălpile menite să încapă
în cei mai mici pantofi albi
doarme toată

poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mierlei

Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vişin uşor fiorul vieţii
Şi soarele îmbracă o zi în haină nouă.

În raiul vişiniu au legat firul tandreţii
Cu calde-mbrăţişări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunza muiată-n stropi de rouă.

Duioase alinări înving urmele tristeţii,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseţii,
Se bucură-mpreună de-o vişină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

azi plouă cu petale
din vişin şi cireş...
se-aştern pe jos în cale
ascund în nopţi poveşti!

sub ramuri înflorite
tristeţea n-are loc
de sus zâmbesc petunii
la un balcon de bloc...

şi-aşa privind şăgalnic..
un Cupidon copil...
adună-n braţe grabnic
petale... şi-un zefir...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel funciar

Citesc şi aud lovituri de topoare,
Cu gândul la Cehov, departe, mă duc:
"Livada cu vişini" e doar o paloare
Pe lângă livada bătrânului nuc!

Incerc să-mi inchipui copacii in floare,
Cu zumzet de-albine şi cântec de cuc,
Citesc şi aud lovituri de topoare,
Cu gândul la Cehov, departe, mă duc.

Repunerea-n drepturi prin legi funciare
Imi pare, şi nu mă inşel, că-i un truc,
Căci, iată, in "titlu", sunt două hectare,
Dar, vrând să descopăr livada cu nuc,

Citesc şi aud lovituri de topoare!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste pentru doi

... am vrut să-nving singurătatea cedând în faţa chipului tău blând
şi de atunci admir pustietatea din ochii tăi ca soarele flămând

şi am mai vrut să gust din vişini coapte cu sucuri sângerii de buze moi
dar m-am trezit şi singur şi în noapte şi cu oribili ani-lumina între noi

şi s-a sfârşit balada din poveste lovind mereu în trai de zi la zi
cu degetele fine şi celeste ce dur sugrumă când nu pot lovi

şi sa sfârşit imajinata lume, au înghiţit-o hăurile goi
şi pot s-arunc în ele orice nume- povestea mea oricum e pentru doi...

poezie de Iurie Osoianu (4 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alcor

Alcor, micuţă stea plăpândă
Abia zărită-n depărtare,
De-ai fi tu gingaşă şi blândă
Cum e-n adânc o stea de mare,

De-ai fi un licurici în noapte
Ori far pe-o insulă pustie,
Sub pomul meu cu vişini coapte
Şezând, ţi-aş scrie-o poezie.

Dar tu, steluţă minunată,
În cer eşti iad! De ce să-ţi scriu,
Când tu, dac-ai putea, pe dată
În foc m-ai pârjoli de viu!

poezie de Mihail Mataringa (27 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu ştiu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
şi n-a fost zi cu soare.
Şi zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoţei
cu care am copilărit?...
Au înflorit şi anu-acesta teii,
cireşii şi vişini şi castani?
Şi au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalţi ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
şi-aud în mine ţipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost şi ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viaţa fără anotimp.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Prin vişini vuieşte vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănţuie furtuna.

Rupe pomilor veşmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vişini vuieşte vântul,
Se dezlănţuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristeţea-mi umbreşte gândul,
Răpăie ţigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vişini vuieşte vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!