vişine

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineaţă
culegeam petale ca vişina putredă
şi le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceaţă.

Dulcea mea lumină şi mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât pluteşte încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărţiţi
de cei plecaţi dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de ţară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu vişini

Mi-amintesc eşarfa ca de-un pâlc de fluturi
Ce-i ţineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Vişinii extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimaşe guri,
Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Pe sub pomii palizi, săturaţi de vânturi,
Paşii noştri singuri au rămas ecou,
Aşteptând zadarnic să visăm aievea
Livada de vişini, înflorind din nou.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Ionuţ Buliga, muzica de Ionuţ Buliga, versuri de Constantin Georgescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia

iar sparge melodia albastre depărtări
şi smulge armonie din linişte sihastră
iar trece veşnicia pe tainice cărări
şi mor singurătăţi în nostalgia noastră

şi iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci şi albe de ere liniare
sorbind din melodie şi din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare

şi nu mai stă-ntre noi nici o fiinţă vie
şi nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece

şi arde nostalgia ca stelele în noapte
şi iar renaşte Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vişini coapte
şi linişti se aşterne pe depărtări albastre...

poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Râd mugurii în vişini, Doamne,
Ei deveni-vor flori, nu-i de mirare,
Şi-or trece peste noi destule toamne,
După mirajul roz de... deflorare!

Cădea-vor peste noi şi ierni cu ger
Şi vişinii vor chicoti floral,
De câte ori din viaţa noastră pier
An după an şi valuri după val...

Ne-om aminti, la timpul înserării,
De primii paşi, de primele-nfloriri
Şi de mirajul roz al deflorării,
Când vişinii, iubito, erau miri.

Ne-om aminti de mugurii dintâi,
De-aromele din trupu-ţi juvenil,
Când insistam pe sâni să te mângâi,
Cănd tu erai semeaţă, eu umil...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori lăutăreşti

Pe un sâmbure de sân
buze late, buze moi
buze cu miros de fân
ba pe unu
ba pe doi
ba pe oale
trupuri goi.
Se aud surcelele
cum se flacără în fân
se aud cum sforăie
între sâni
deochi
cu stăpână la
stăpân
şi cu sfântă la păgân...
Se vinos din vin cu vişin
se aude
cum se ruşin
doi fiori
sub dud

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lagărul de păsări

Tot timpul am considerat graurii o armată.
Îmbrăcaţi cu pantaloni scurţi
neapărat vişinii
cu bretele din cârlionţii viţei-de-vie
cu bandana din pieliţa prunei
şi epoleţii din cele două scânduri uitate
care se luptau să îi sperie.
La ora asta păzesc gara migratoare în care
cu trenuri evaporate
urmează să sosească păsările deportate
iar graurii le vor închide în lagăre...
Dezbrăcate!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sol major

sentimentele vibrau ieşind
din corzile viorii în sol major.
o rupere lentă de bemoli şi diezi
înviau inima printre vişinele căzute.
închiderile deveneau învinse şi libere.
între pauze, în stânga şi în dreapta mea,
trezirea neobişnuită cobora pe răni
într-un torent fluid.
silueta ta verde eclipsa recviemul pentru roşu.
tăcerea respira.
partea tristă a rămas în paltonul negru din vestiar.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi scaunul

Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.

Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinţii în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.

Graur cu miros de vişin
leşinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!

Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea îşi rodea din foi ceasul rău.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

... Şapte iar
Şi-mi pare că-i puţin.
Şi-mi mai pare c-au furat din ele
Mâţele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cişmele.

Şi-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nşir pe degete-fuioare:
Sâmbătă şi vinere şi joi...
Noaptea printre degete mă doare.

Nu-nţeleg, părinte,
şi mă mir -
Şapte sunt şi câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.

Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu vişini

Mi-amintesc năframa-ţi ca de-un pâlc de fluturi
Ce-o ţineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa pasului fragil.

Vişini extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimaşe guri,
Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind oglinda vechilor făpturi.

Pe sub pomii palizi, scuturaţi de vânturi,
Paşii noştri singuri au rămas ecou,
Aşteptând zadarnic să visăm aievea
Livada cu vişini, înflorind din nou.

Timpul ne frământă nemilos şi rece,
Viscolind frunzare prin decorul mov,
Aşadar, adio, livada cu vişini,
Aşadar, adio, domnule Cehov.

poezie de Constantin Georgescu (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!