zborul spaţial

Un pas mare pentru un om foarte mic

în 69 când neil
armstrong încerca primele jocuri de gleznă
pe lună eu aveam 9 ani şi obişnuiam
să intru sub masa din sufragerie
să pun
culcat pe spate picioarele pe un scaun
să cred
că mă aflu cu totul în spaţiu
să văd
furişat sub tăblia mesei-capsulă
spaţială stele şi stele şi stele
să pun
şi eu piciorul pe luna ce-o decupasem
cu greu din coperta rigidă a blocului de desen
plin şi el cu astronauţi
vehicule spaţiale galaxii şi sisteme
solare şi pline
de lumini, cum erau
şi anii mei de atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezii de noapte

lacrimi din stele se scurg în ploaie
lumini tresară atinse de umbre
pe cer nu e loc de structurile sumbre
astfel primesc noaptea lucidă în odaie.

pe pereţii casei sunt jocuri bizare
cu lumini fugite de bezne haine
în lumea asta sunt desfăşurări de taine
aspectele urâte trec prin estetizare.

astronauţi au poposit pe lună
strâng aspecte de viaţă din trupul ei
într-un fel curajos eu îi ignor pe zei
trăiesc fantezii de noapte nebună.

aspecte de viaţă picură din condei
din slove de laur îmi fac o cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cred că de la clor
mi s-au şters amprentele

astazi mi-am accentuat sprancenele cu creion
ca sa pot pastra distantarea sociala

mi se pare ca nu mai am nici o expresie
mastile nu transmit nimic

sunt o haina maron care duce niste sacose
prin praful orasului

niste porumbei fac acelasi lucru
fara sa se teama

mi-as dori sa fiu imponderabila
si sacosele astea sa se care singure

drumul catre casa va deveni istoric

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e

îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau aşa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduieşte o umbră sumară
pe şubrezii pereţi răciţi cu fiecare
şir de litere lung şi fără rost
un inegalabil epitaf de cum poţi fi un mort în viaţă

trec cele şapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt

e rece destinul când afară ninge
dacă te uiţi bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spaţială

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acatist pentru călăreţ

Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoţii de cârlani mai dau din gură.

Cine-a zis întotdeauna "da",
spune "nu" acum şi naşte ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita,
într-un grajd uitat de aventură!

Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui şi-a ei şi-a ta şi-a mea,
cineva în univers murmură.

Doamne, să ne ai în grija ta
şi să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai, când vom pleca
din această dărăpănătură!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Româniada, 1993-1994 / Trilogia căruntă I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc.
Câţi temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, ţintind spre soare
Şi ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!

Chiar viaţa noastră însăşi e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.

De eşti, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalţă şi care te coboară

Tu nu uita o clipă să fii şi bun genist.
Un câmp minat e viaţa în drum spre Everest,
Dar ce măreaţă-i clipa trăită fără rest!

sonet de Nicolae Mătcaş din Un câmp minat, urcuşul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

2086 / jurnal

simplitate la nivel de cunoaştere /eşti sângele tău tânăr care pluteşte prin vid / eşti într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica şi ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roţi şi bile iar ziua se încarcă cu electricitate

// simplitate la nivel de reglare al emoţiilor//

apeşi un buton pe touch screen şi nimic nu se întâmplă / asculţi cum plumbul îţi clocoteste în organe şi asta este tot ce poţi face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca nişte păsări speriate.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec legănat

tinereţea este o femeie frumoasă
cu braţele în continuă mişcare.
ea dirijează mersul trenurilor,
zborul navelor spaţiale,
suflarea vântului.
pasul ei zvelt
scoate din tipare orice greşeală.
rochia i se lipeşte de glezne
iar gleznele-i trec totdeauna
prin râuri de lumină.
pe umeri
părul ei întins
taie în patru ecoul
şi toate pădurile ciripesc a păsări
şi toate inimile gânguresc a copii.

tinereţea este o femeie frumoasă
cu ochii adânci
în care se clatină corăbii fără pânze
cerul fără nori

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Up down

se aşterne somnul ştiindu-te alături
şi visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape şi
un soi de neînţeleasă bucurie şi siguranţă
mă proclamă omul tău
deşi
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, aşa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat aşternuturile şi
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziş

în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăceşti şi alerg, alerg, alerg...
dimineaţa, rătăcitul sunt eu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul obosit

adăpostit într-un hangar
lângă navete spaţiale
alimentate cu pepsi
mestecă orbit winterfresh
şi bea whisky la litru
stă la taclale cu iapa lui
despre critica raţiunii pure
la început a mers uşor
cu metafizica
apoi a venit cawboy-ul
să-l ducă la păscut pe dealurile
pline cu fire de iarbă albastră
care nu cunoşteau fotosinteza
trăgea voinicul dintr-un trabuc
mai trăgea şi calul afară
pintenii zornăiau pe pietrele crăpate
de moarte călcate de cizme
din piele de crocodil
nu-i venea să se plimbe alături
de băieţandru cu pistoale la cingătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!