lactate

Prânzul pe iarbă

Pe iarbă - o prelată: iar pe prelată, noi.
Pescarii şi poetul beau astăzi împreună.
Sclipeşte Ropotamo. Amiaza e în toi.
Rachiu-i foart tare. Şi pâinea-i foarte bună.

Muşcăm din roşii. Zeama ne curge pe bărbii.
Hamsiile, ca nişte bricege albăstrii,
Stau lângă brânza albă: iar pofta ne-o ascute
Măslina lunecoasă, sticloasa ceapă iute.

Când nu-i pahar, rachiul se bea şi cu clondirul.
Din gură-n gură trece cu aburu-i de foc.
Se spun poveşti, se cântă şi se mai pierde şirul...
Răsună cinci Na zdrave şi-un singur Hai noroc!

Poetu-ar vrea să doarmă, dar s-a făcut târziu.
Ne-aşteaptă-un drum pe mare, de-un ceas, până casă.
Şi marea ne trezeşte c-un altfel de rachiu,
Cu o furtună verde... Şi-i vânt!... Şi nu ne pasă!...

poezie de Nina Cassian din volumul Dialogul vântului cu marea (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă cu silicoane

O vacă ce voia în ciurdă mult mai rapid să avanseze,
S-a hotărât să facă pasul, la uger să se opereze,
Să-şi implanteze silicoane umflate, grele, uriaşe,
Ce grabnic să o propulseze în topul vacilor fruntaşe.
Şi botox şi-a băgat în buze să pară tuturor drăguţă,
Ba chiar să fie invitată-n emisiunea lui Măruţă
Şi-a cumpărat botine scumpe, de la promoţie şi iată,
Că a ajuns din vaca proastă, subit, o vacă încălţată!
Ajunsă înapoi în staul, pe tocuri şi cu mers tălâmb,
De toată lumea suspectată că a ajuns să calce strâmb,
Ea a stârnit pe loc invidii şi-n loc de-aprecieri sublime,
Au început subit să curgă rapoarte, plângeri, anonime,
Ba şi insinuări voalate menite să îţi strice cheful,
Că ar avea o legătură neortodoxă chiar cu şeful.
De-atât scandal şi tevatură, noian de otrăvite şoapte,
Scăzu dramatic apetitul pentru producţia de lapte
Că s-au luat măsuri urgente şi o echipă de control,
A apărut având un frunte un bou imens, cu glas domol,
Ce a făcut doar şcoala vieţii, căci clase el avea doar două,
Dar promovase cu partidul uitându-se la poarta nouă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel spuzit cu licurici

În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopţii va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.

Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi şi mici
În bezna nopţii fără lună
La stână tolănit pe prici.

Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost şoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...

Din bezna nopţii fără lună.

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şahrezada

Şahrezada caută sfada,
Are-n dar un biet Baston,
Mare şmecher şi poltron,
Pe deasupra un Cocon
Roşu ca un Robinson,
Soţ era un tip mai mare,
Cu un nas ce din născare
Vorbea singur, asta fuse
Începutul unei tuse.
Ce venişi din Babilon,
Întreba acel Baston,
Psalmodiază, dacă vrei,
Dacă nu, dau cu ardei
Tot mai jos, nu e frumos,
Lapte gros, lapte gros.
Philimor pe drum venind
A scăpat un ban de-argint,
Se bătură pentru el
Petreuş cu Pătrunjel,
Acum ce s-o mai lungim,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudocriticii literari

Ei sunt convinşi ‒ e a lor dramă ‒
C-au supt, cu laptele de mamă,
Şi dreptul de a-i ataca
Pe autori şi-a-i denigra.

Inculţi, făţarnici, agramaţi,
Sunt ignoranţi şi îngâmfaţi,
Şi-s laşi: şi-arată-a lor micime
Ascunşi doar sub pseudonime.

Insultă,-njură şi jignesc,
Când autorii îndrăznesc,
Oricât de mult le face greaţă,
Oglinda să le-o pună-n faţă.

pamflet de George Budoi din Critică şi critici (24 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reintrarea în stalactite

Orizonturi răsucite, răsucite, împletite
În oasele mărunţite în transpuse stalactite
S-ar da huţa zi şi noapte pe sub razele de lapte
Care curg în cupa vieţii din steluţele răscoapte.

Adunăm în sân cu dorul flacăra unei iubiri,
Căutăm să punem aripi pe cuţit cu străluciri,
Iadeşul în zbor cuprindă orizonturi răsucite
Şi în larg de împliniri reintrăm în stalactite!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori?!

De câte ori să te strig, înger de catifea?!
Cu aripile penetrând plus infinitul,
Cu privirea modelând curcubeul
Şi âmpărţindu-l în cioburi sângerii de lumină,
Cu buzele înfometate de fotoni şi de pace,
Cu mângâierile – liane de stele...
De câte ori să te privesc
Orbindu-mi tihna şi albastra tăcere?!
Sunt aici! Vino!
Din suflet îmi curg râuri
De lapte şi miere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
aşa cum ai scrijeli
scoarţa unui mesteacăn
o amintire despre mine şi noi
nu pentru că ţi-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se aşează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alţii
în căutarea laptelui
şi mor sufocaţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară (Parodie după G. Bacovia)

Prima vară...
Dup-o toamnă zbuciumată cu scrutin prea violet,
Zeus se-avântă cu-acelaşi valet.
Criza se dezvoltă în întreaga ţară

O nouă avalanşă de vise, impozitări...

O lungă lâncezeală s-aşterne peste tot:
Vrem lapte, nu şi miere.
Privim spre ce votarăm şi scuipăm numai fiere.
La poarta fabricilor disponibilizaşii nu mai pot.

O altă primă vară cu vechi înfometări...

Vin şi ţăranii ăştia că le-au promis subvenţii.
Câmpia râde, iarăşi nu va fi zgândărită.
Doar buruiana creşte, ea nu va fi stârpită.
Agricultura noastră aşteaptă intervenţii.

O, când "trăi-vom bine" şi fără lamentări?!

parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină şi micuţa Frieda

Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor şi cu scârţâitul fântânii –
Şi tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină şi nemişcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.

Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufişurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, nişte bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"

Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!