Poezii despre șerpi, pagina 3
Rondelul șarpelui biblic
Iubito, șarpele șiret
Ne-a păcălit pe amândoi
Căci, iată, nu mai suntem goi
Plăcerea ne-a ajuns regret.
Păcatul ce-l știam doar noi,
Acuma nu mai e secret,
Iubito, șarpele șiret
Ne-a păcălit pe amândoi.
N-am fost nici popă, nici profet,
Iar tu mi-ai declarat război...
De-atunci și până mai apoi
Am încercat să fiu ascet...
Iubito, șarpele-i șiret!
rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălățene contemporane (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescului
... Și stă să ploaie cu venin
Venin de șarpe
Peste poemul tău divin
Și peste moarte
În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...
poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmblânzitoarea de șerpi
Goală, cu sânii la provă, se cambrează pe degetul gros, în văzul lumii: descolăcindu-se la auzul acestui gest, șerpii ațipiți până mai adineauri ca o diademă la picioarele ei, țâșnesc lascivi către ochii de rouă, iar fata se lasă de îndată în voia jăratecului în spirale; mulțimea bănuiește rubine ascunse sub pielea solzoasă, iar Satan, stăpânul circului, adulmecă festinul ce se pregătește în adâncul gloatei; căci reptilele au și cotropit carnea cizelată de săgețile lor vii, și sunt pe cale de a mistui sufletul idolului, căzut într-un leșin simbolic - cu un șuierat de viperă între buzele-i de cireașă, pentru a consuma drăceasca apoteoză a răsucirilor.
poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbolul neantului
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morței.
Fugi, glasul tău mă înfioară
Trimite-ți dorul să se culce
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beție mă omoară
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
- O, șarpe dulce al pieirii!
Căci deși pari minunea firii
Ești al neantului simbol.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Nu-i așa că dacă te-aș întâlni într-o zi
și dacă aș încerca să te sărut, iar sărutul meu
ne-ar aduce înapoi în copacul cunoașterii,
tu niciodată nu o să mai asculți
șuieratul șarpelui?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecuatorul și polii
(...) Știi că la ecuator cântărim
Mai mult decât la poli?
În orice caz, când suntem împreună
Cântărim mai mult,
Suntem două ecuatoare încolăcite
Două ecuatoare și - un pol - ca niște șerpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.(...)
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broască ori șarpe?
Broască ori șarpe?
Șarpele înghite broasca.
Labe și pene sar pe
rânișul apelor. Un vas ca
o nălucă vâslește la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munți, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Șarpe ori șarpe?
Broasca iese din șarpe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai grijă pe cine-ajuți,
Cei mai mulți sunt prefăcuți..
Ai grijă pe cine-ajuți...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulți sunt prefăcuți,
Și vor mâna să-ți mânjească.
Fără să regrete - pic!
Ei ți-o mușcă, fără cuget,
Și te vând pentru nimic...
Niște șerpi ținuți la suflet!
Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puținul,
Zace șarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.
De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnații
În gură de șarpe ne e oarecum bine,
Căci mai e cât de cât suc și căldură.
Țipăm de formă, căci nimeni nu vine
Să ne scoată din a șarpelui gură.
Cu toții ne-am îndrăgostit de călău
- I-am putea fi, într-un fel, fii -
- Și călăul, iubindu-l, este și mai rău
Și tare-i mai place să ne-nghită de vii.
Căci e singurul balaur ce mai rămase
Dintr-o vreme unanim blestemată...
Imens, încolăcit în carne și oase
Îl suferim pe-a orizontului roată:
Fântână cu ghizduri misterioase
Și inima noastră-n găleată.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Increat
Cu Treptele supui văditei gale
Sfînt jocul în speranță, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
Ți-e inima la vârste viitoare
Ca șarpele pe muzici înnodat,
Rotit de două ori la mărul-soare,
În minutare-aprins - și încrestat.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre șerpi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre șerpi, adresa este: