continente

Pentru cine bat clopotele

Nici un om nu-i un ostrov stingher
şi de sine stătător;

fiecare om este o bucăţică din continent,
o parte din întregul cel de căpetenie;

dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,
Europa e împuţinată,

cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,
ori a prietenilor tăi;

cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,
pentru că sunt inclus în Omenire;

şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată
să întrebe pentru cine bat clopotele –
pentru tine bat.

poezie de Johne Donne din Rugăciuni pentru situaţii imediate, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămaşilor...

să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament?!
ce fir de iarbă, ce creangă ruptă, ce colb pe drumuri
ce triste ploi
aştepţi să fiarbă, chemând la luptă, cu mori de fumuri
mocnind în noi?!
că n-ai speranţă, că n-ai răbdare, că n-ai crezare
că nu mai poţi
ce ambianţă cu fund de mare şi chip de soare
te ţin pe loc?!
ce nu te lasă, ce stă să doară, ce om, ce nume
ce firmament
să pleci de-acasă, să pleci din ţară, să fugi de lume
şi continent?!

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp în do major

Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
cum răsare soarele
sar pe tine florile

Să-ţi smulgă cântările
din tuspatru zările
să-ţi umple găleata iar
cu al veşniciei var

Primăvară pe felie
fi-ţi-ar mugurii să fie
iarba dă din colţ în colţ
şi ne scoală iar din morţi

Şi ne-aruncă firmament
pe-al iubirii continent

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţie

Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.

Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Creşte considerabil încordarea
Internaţională.

Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva­
În pupilele sale
Pitia, cea care ştie să-ţi spună dinainte
Toată istoria
Fără punctuaţie?

Îmi vine să plâng
Când mă gândesc că eu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am vrut să explorez continente îndepărtate
să descopăr fluvii neştiute, împreună cu tine
să nu-mi fie teamă de rătăciri sau de triburi
să-mi păstrez raţia mea de apă pentru a-ţi unge buzele crăpate de atâta iubire

ce sete cumplită, Doamne
suflă furtună degrabă

alizeul din părul ei să chinuiască nisipul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic şi Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.

Nilul însufleţind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanţi, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!

Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.

Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mişcărilor mareei,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torţe de sădit la uşa pieptului,
modelând în ispitire pereţii gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mişcă între buze aerul universului.
În şi dincolo de auz, îşi lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

trenul şuieră
plec
tata cu mâinile ridicate
ca o rugăciune
mama a înlemnit
fără braţe
lacrimile mele lungi
înconjoară oraşul
şi continentul se-ncâlceşte
în încordarea mea
în sfârşit
plâng
ca un copil bine bătut
o băbuţa din tren
îmi întinde emoţionată
un şervet
şi moşuleţul îmi face loc
să mă aşez în locul lui
stai aici fată dragă
e mai răcoare şi mai vânt

[...] Citeşte tot

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Racul de râu, racul european sau racul nobil (Astacus astacus, sin. A. fluviatilis)

Era odată abundent
Pe-ntregul nostru continent,
Mâncat întâi de nobilime,
Apoi mâncat şi de prostime.

E cel mai scump, dar ce folos
Că-i racul cel mai delicios,
Căci racul nostru milenar
E azi din ce în ce mai rar,

Căci apa i-o tot poluăm
Şi astfel îl periclităm:
E-aproape-o specie relictă,
Iar în curând va fi extinctă.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!