Poezii despre dicționare, pagina 3
Lingvistul
Dacă am trăi într-o lume unde clopotele
spun într-adevăr "bang-bang" și unde "muu"
este mai degrabă ceva rostit
cu eficiență de o vacă,
eu aș putea crede că tu ai putea crede
că aceste sunete pe care le scot eu în aer
și aceste forme cu care înnegresc hârtia albă
sunt cumva conectate
cu gândurile din mintea mea
și cu sentimentele din gândurile mele.
După cum stau lucrurile,
dacă ar fi să te privesc în ochi și să spun
"ham-ham" sau "mac-mac", tu ai lua asta ca pe un fel de
disperată antologie de admirație,
o concentrare a tuturor conflictelor
provenind dintr-un gen de introvertire, ca pe o capsulă
conținând semnificația semnificației mele
pe care nu o pot scrie pe hârtie
mai mult decât aș putea silabisi sunetul suspinului
pe care l-aș scoate atunci, înainte ca
[...] Citește tot
poezie celebră de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitatele cuvinte
voi hiberna în cartea mea
nenumărate ierni
și filele se vor îngălbeni
în netulburarea lor
până ce atingerea ta mă va trezi
într-o dimineață de toamnă
sau într-un banal amurg de primăvară
îți voi povesti atunci
despre parfumul teilor înfloriți
sau despre alungații mei cocori
pentru că nu vei înțelege
vei răsfoi dicționarul
căutând uitatele cuvinte
a, b, c...
... cocor
pasăre migratoare
cu gâtul și piciorele lungi
cu penele
poezie din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targoviste,,2011 (2011)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din limbile ce atârnau în cer
Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.
Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.
Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Any Drăgoianu, care scrie permanent poezie pentru copii
Eu nu știu dacă îți convine
Părerile să mi le-asculți,
Dar ai putea la fel de bine
Să te ocupi și de adulți.
Lăsând copiii la o parte
Chiar dacă suntem "mai de ieri"
De-ai scri și pentru noi o carte,
Ne-ai da aceleași mângâieri.
Că de exemplu, n-ar fi crimă,
Întâmplător să fiu acel
Ce într-un vers frumos, cu rimă
Să-mi spui că sunt un motănel.
Într-o întâlnire pe cărare
Să mă întrebi, chiar de ți-e greu,
Îmbujorată ca o floare:
- Ce face ursulețul meu?
[...] Citește tot
poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe mine, mie, redă-mă
dacă aș fi om, m-aș arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună și să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc
dacă aș fi cuvânt m-aș scoate din toate dicționarele
m-aș curăța de toate sensurile nedorite
și m-aș întoarce-n lume primenit și lămurit
dacă aș fi gând m-aș ghemui strângându-mă până la neființare
m-aș arunca în nemărginirea iubirii și curățat
m-aș întoarce printre celelalte gânduri
dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat și gând negândit?
Quo vadis Domine?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu țigara-n gură
confecționez o inepție modernistă
îmi iau raglanul și ies
fredonând o melodie veche
ceva fin și rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile
fac prima la stânga încetișor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc țâfnos
zâmbește potent cu dinții
iesiți la soare cu nerușinare
tac și merg atent pe cele șapte cărări
urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapițat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
și răcnite din scaunul șoferului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații reciproce
În plin avânt de informații,
O nouă modă s-a creat
Și pe elevi i-a speriat,
Că-s necesare meditații
De-aici se nasc și speculații,
Profesorii s-au repliat
Tarife noi au inventat,
Dar au și contraindicații
Astfel, profesorul de "mate",
Sensibil la ce vrut-a Eva,
Ferm, ignoranța își combate
Luând meditații, iar eleva,
Neapelând nicicum la Dex,
Îl instruiește fain la sex.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea lui Eminescu
Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dicționar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.
A fost sortit să vină-n cea mai dulce
și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.
Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toată România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec și o slovă,
se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
și mâna mult lovită ți-o sărut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Opusul iubirii
Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dicționare, adresa este: