Poezii despre spațiu și timp, pagina 3
Adrese
În spațiul real
Sau în cel virtual
Mintea e virtute
Trimisă în trecut
Ea evocă amintiri
Trăiri exterioare
Și mai puțin interioare
Forme vag aluzive
Uneori diforme
În stare afectivă
La timpul prezent
Creează proiecte
Sau emană speranțe
În spații virtuale
Cât să acceseze
Viitorul din zbor
În formă de evantai
Deschis spre orizont
O suspensie latentă
Cu trimitere la adrese
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ultimul spațiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigașă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
și toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă și soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăire
nu știu unde sunt
vreau să mă întorc la mine
nu am bilet
nu am bani
nu am ceas
nu știu care e ora
nimeni nu poate
să spună ceva concret
poate e devreme
poate e târziu
poate e prea târziu
nu se știe
să aștept sau să mă grăbesc
nimic nu se știe
nici un ceas
nu arată
o oră concretă
sau este stricat
ceasurile deștepte
nu arată
[...] Citește tot
poezie de Juliusz Erazm Bolek, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate
tristețea e unicul meu sentiment
tristețea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
și doare și doare și doare...
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să-l mai duc
și totul ce nu se mai poate
poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Florin Alexandru Stana
Oare, de ce?
în fiecare zi există o altă zi
și-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni și nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuși Dumnezeu
e un spațiu rezervat și nu insist
traversez singurătăți și învăț
cum se moare
în înțelesul meu
un răsărit fără margini
și fără intersecții
oare de ce se moare fără ca timpul
să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... ieșit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată
cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie
și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
să știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvîntul
Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu...
... când căutăm scânteie în poezie
și chintesența mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
și stele peste ea rostogoleam
când mă durea așa cum nu se doare
și sângele în vine-mi erupea
aceiași bolovani îi aruncam în soare
și soarele în hohote râdea
iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spațiu și nici timp nici undeva
materii de nuanța cenușie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvare
Neverosimile tăceri
umplu spațiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene liniști
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spațiu
și a spațiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
și toate aste de peste ere
nu se mai știe câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existența.
poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra tornadelor din noi
cu ce-am rămas?
timpul scurs din trinitate și
spațiul ce umple clepsidra tornadelor din noi...
toate ne sunt măsurate-
visuri pieziș,
zboruri-zboruri mereu amânate,
izvoarelacrimi,
lacrimi prelinse printre pleoape amorțite-n așteptări,
tristeți în octave,
dureri ce nu mai dor...
cu atât am rămas
cu holograma timpului scurs din trinitate și spațiul
ce umple clepsidra tornadelor în noi.
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... S-au contopit într-un extaz tremurător
Cu braț pe braț, picior peste picior
Și însăși spațiul l-au transformat în dor
Și însăși timpul l-au ascuns în taina lor...
Și-atâtea șoapte își strecoară prin sărut
Și atâta feerie-n sacrul nud -
Cu braț pe braț, picior peste picior
Și contopit în el și ea nemuritor...
poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre spațiu și timp? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre spațiu și timp, adresa este: