trupul femeii

Cânta-voi diseară un trup de femeie

Cânta-voi diseară un trup de femeie,
Ce picură-n suflet... sfinţite plăceri
Şi-aruncă-n abisuri a focului cheie,
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.

Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranţele-s toate turnate-n pahare
Şi-n braţele vieţii, pica-voi răpus.

Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor şoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care, de dor se usucă
Şi ochii ce cată, mereu, spre pământ.

Plutirea eternă, îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
În pagini nescrise, cu tine mă scurg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baletul Luminii...

Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Şi cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.

Mă-ntreabă o şoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Şi-n mine m-afund să-ţi dansez, fermecată.

Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Şi-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ţi torn în pocale!

Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăieşti în palat
În care să intru mai cer şi îţi bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cand am primit fericirea in vizita

Mă privea din uşă,
cu capul uşor înclinat,
parcă mai surâzătoare decât altădată,
copilăroasă şi simplă,
cum o ştiam,
cum mi-o aduceam aminte după atâţia ani
de absenţă,

îi citeam în ochi nerăbdarea de-a ne juca de-a recunoaşterea,
şi, doamne, cât o recunoşteam!
fiecare buclă zbârlită,
gestul leneş cu care o dădea la o parte,
promisiunea căderilor în infern scursă pe buze, pe sâni,
pe mugurii neîmpliniţi ai unui trup de femeie
care i-a fost întotdeauna prea mare,
şi de care, totuşi, n-o auzeam plângându-se niciodată,

mă privea şi-o priveam
şi-aş fi vrut s-o strivesc în braţe,
să mă umplu de ea şi să se umple de mine până s-or revărsă

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mărgea pe şnur, de timp non stop,
Perpetuu în mişcare d-un bijutier;
... E viaţa însăşi, scumpul colier
P-o aţă-n două capete, în veşnic hop.

E ciclul de-nceput în nesfârşit
Vândut pentru rulaj la relantiu
Risipitor, predând salutul din chipiu
'n sinistru început, de suflet istovit.

Rostogolire de idei şi vise
În minţile ce n-au nicio idee;
Nici de-nceput, din corpul de femeie,
Nici din topitul neştiut în cave-nchise.

Rămâne lanţul genelor perechi
Cu X şi Y, matematice de sex
Şi ticuri înăscute sau reflex
Cu dogme mereu noi, dar toate vechi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-i de tăciune

Linişte! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înţelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipseşte apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce îşi spun adio dezbrăcaţi în ploi.
Un mileniu vine, altul se topeşte-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-şi braţul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreaţă,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapţi
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,

[...] Citeşte tot

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, fiecărei zile

E în simţuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-şi dăruieşte fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.

E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minţi
În unison de gânduri de mame, din părinţi,
Soţii, surori, amante, iubitele... femeie.

E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munţii puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toţi, trupul de femeie.

E parcă sensul vieţii, amor dar şi Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naşte ea, femeie.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici sunt păcate

Şi-mi iartă greşeala de-a şti să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei

Greşeli sunt destule şi ştiu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viaţă sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierţi,
Nu pot să nu fiu şi aştept să mă cerţi

Aleg semnul crucii chiar dacă greşesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu ştiu cum să port o coroană de nimb

Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire - ţel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie şi muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simţi doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simţi înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă şi trupul meu asudă...
Aş vrea întreaga viaţă s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenţei mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în braţe, se scutură salcâmii
Şi plouă c mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mişcare, un braţ şi încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Şi-ţi tremură de doruri şi-nsingurare sânul.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva umbră, - Adam lumina...

În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-şi spală dimineaţa toate visele de ceară,
Îţi adună-n aşternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,

'N care tu eşti întrebarea de pe buze-n aşteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.

Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Şi duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiţie condamnă, când o Evă-n braţe strânge
Un Adam din raiul vieţii, când aşa e-n legea firii?

Când iubirea este oarbă şi te-nlănţuie flămândă,
Anulând orice edicte şi câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, ştim bine, care-aşteptă sângerândă,
Să îşi strige neputinţa şi revolta din artere.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o treziţi din vis, cât vis sunteţi

Să n-aşezaţi pe trupul de femeie
decât căuşul palmei, jucăuş,
desfaceţi braţele de curcubeie
când pielea ei, pe piele vă e tuş.

Să n-o strigaţi, cântaţi încetişor,
un murmur ca o şoaptă nesfârşită,
la-ncheietura ultimului dor,
vă faceţi trup. În trupu-i de ispită.

Nu vă-ncruntaţi, rostiţi o poezie,
pe care ea, oricum, n-o mai aude,
fiindcă'n parfum, de flori de iasomie,
se-aşterne vers. În aşternuturi mute.

Nu o treziţi din vis, ci vis vă ţeseţi,
veghind-o'n starea ei, de-adâncă veghe,
purtaţi-o'ntr-un ocean de frumuseţi
să piardă conştienţa-n mii de leghe.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!